Romanian Creative Week 2025 s-a desfășurat la Iași între 14 și 25 mai și este cel mai mare eveniment dedicat industriilor creative din Uniunea Europeană. Organizat de Federația Patronatelor din Industriile Creative, reunește peste 1.500 de artiști din 15 țări și oferă peste 500 de evenimente. Festivalul transformă Iașiul într-un spațiu cultural vibrant, cu expoziții de artă contemporană, prezentări de modă și design, concerte, proiecții de film, precum și conferințe și workshop-uri despre inovație și creativitate. Miki Velciov este unul dintre participanții români din cadrul acestui eveniment. 

Artist vizual din Timișoara, lucrează la interferențele dintre pictură, obiect, intervenții în natură și land art, reflectând asupra experiențelor personale. A început prin a studia elementele primordiale ale naturii, cum ar fi: apa, aerul, dar în special pământul. În opera sa, Velciov conturează hărți simbolice și motive recurente, analizând prin acestea straturile ascunse ale pământului și fragilitatea diverselor forme de viață, precum insectele, microorganismele sau plantele. În perioada studiilor, lucrarea sa „Un metru cub de viață” a marcat o etapă semnificativă în acest demers. În ultimii ani, Miki Velciov s-a remarcat prin instalațiile sale ce utilizează punctul de vedere privilegiat, precum Hibrid (2021), Turgidum (2018) sau Triandra (2019). 

Instalația Hibrid, prezentată în cadrul evenimentului Romanian Creative Week se referă la procesul prin care agricultura tradițională bazată pe soiuri indigene a fost înlocuită de cultura industrială, hipermecanizată și automatizată. Se renunță treptat la ideea de tradițional, manifestându-se în toate domeniile ideea de schimbare. Agricultura vorbește prin intermediul artei, articulându-și vocea redată prin instalația care redă fidel realitatea. Un câmp folosit ca un piedestal și nu ca un mediu pe care se cultivă semințele, invizibile cu ochiul liber pentru privitor, întărește un mesaj de avertisment. Instalația devine impresionantă datorită poziționării sale strategice în fața Palatului Culturii din Iași.

Analizând istoric importanța alocată grădinii unui palat, se poate observa faptul că grădinile palatelor au fost dintotdeauna mai mult decât simple spații verzi – ele reflectă puterea, rafinamentul și viziunea artistică a epocii și conducătorilor care le-au creat. Încă din Antichitate, dar mai ales în perioada renașterii și a barocului, aceste grădini erau gândite ca extensii ale palatului: spații de reprezentare, locuri de relaxare și simboluri ale ordinii impuse de om asupra naturii.

În Franța, grădinile de la Versailles au devenit modelul clasic al grădinii formale, cu alei perfect simetrice, fântâni și statui care glorificau monarhia absolută. În Anglia, stilul peisagistic a adus o abordare mai naturală, cu lacuri și dealuri artificiale, menite să creeze iluzia unui peisaj ideal.

Conceptul de a expune o operă de artă contemporană în curtea unui palat a fost explorat de numeroși artiști de-a lungul timpului, evidențiind influența trecutului asupra prezentului. Balloon Flower (Magenta) de Jeff Koons este o sculptură contemporană din oțel lucios, care imită un balon modelat ca o floare. Amplasată în grădinile Palatului Versailles în 2008, lucrarea creează un contrast puternic între ludicul pop-art și fastul baroc al palatului. Prin reflecția suprafeței și forma sa artificială, sculptura pune în dialog trecutul regal cu estetica contemporană.

Lucrarea Hibrid, prin expresivitatea și inovația sa vizuală, invită privitorul să descopere conexiuni între trecut și prezent. În fundal, se remarcă impunător Palatul Culturii, cu o arhitectură neogotică din România, construit între anii 1906 și 1925. Stilul flamboaiant al clădirii, cu detaliile sale ornamentale bogate și siluetele verticale, creează un contrast puternic cu limbajul artistic modern al operei, generând astfel un dialog între istorie și contemporaneitate.

Stilul arhitectural al palatului este în antiteză cu stilul în care se încadrează opera vizuală Hibrid. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, România începe să privească cu dor către Apus și intră într-un proces accelerat de modernizare și deschidere către influențele occidentale. Pe fondul acestui context social și cultural, stilul neogotic pătrunde treptat și în spațiul românesc, inspirat de modelele arhitecturale din Europa Centrală și de Vest.
Elementele specifice, precum turnurile înalte, ferestrele în arc frânt, ornamentele de piatră și accentul pus pe verticalitate, devin caracteristice acestei arhitecturi. Pe celălalt plan, după 1989, arta contemporană din România s-a dezvoltat rapid, eliberată de cenzura regimului comunist. Artiștii abordează teme actuale precum: identitatea, societatea, memoria și globalizarea, folosind tehnici variate – de la pictură și desen, la instalații, performance sau video art.
Astfel, se conturează două curente reprezentative pentru două perioade diferite, aparent fără niciun punct în comun, punctul culminant și de intersecție fiind însăși lucrarea de artă a lui Miki. Intersecția dintre artă-arhitectură / stil neogotic- artă contemporană adâncește misterul și dorința de a descoperi influențele și metodele prin care putem ajunge la înțelegerea profundă a unei idei sau a unui subiect.

Artistul își dezvoltă conceptele, inspirându-se din natură, un peisaj natural pe care îl acoperă cu intervenții ample, realizate pe suprafețe de zeci sau sute de metri, construind o relație directă cu ideea de imagine anamorfică. Lucrările sale devin vizibile și coerente doar dintr-un anumit punct de vedere — un „punct privilegiat” din care distorsiunile se transformă într-o compoziție unitară.

Imaginea anamorfică este o reprezentare distorsionată a unei forme, care poate fi percepută corect doar dintr-un unghi specific sau printr-un dispozitiv optic. Această tehnică are origini în perioada renașterii, când artiștii o foloseau pentru a crea iluzii optice spectaculoase sau pentru a ascunde mesaje simbolice.

În contextul artei, anamorfoza devine nu doar un procedeu tehnic, ci și un comentariu vizual despre percepție, relativitate și controlul punctului de vedere. Imaginea capătă sens doar dintr-un singur punct de observație, cunoscut ca „punctul privilegiat” – poziția exactă din care privitorul poate reconstitui imaginea completă și corectă pe retină. 

Miki își păstrează o abordare a tehnicii recunoscută în alte țări, dar care nu este adoptată cu predilecție de către scenă de artă din România. Artistul se  confruntă cu o izolare artistică, aparent neînțeleasă și enigmatică, trezind semne de întrebare frecvente. 

Relația lui Velciov cu reprezentarea imaginii anamorfice poate fi pusă în paralel cu faptul că artistul a locuit o perioadă în Roma – Italia fiind țara unde s-a născut stilul renascentist. Perioada renașterii și-a manifestat intersecțiile pe toate planurile, iar reîntoarcerea și apropierea artistului către trecut, dar și către prezent, a concretizat o nouă perspectivă personală. 

Problematica dezbătută de artist este de fapt o schimbare de paradigmă. Proiectul aduce în prim-plan declinul productivității semințelor hibride după primul an de cultură la randament maxim, evidențiind dezechilibrul agricol care rezultă din această scădere progresivă. Analiza subliniază impactul pe termen lung asupra eficienței sistemelor agricole și ridică întrebări privind sustenabilitatea utilizării continue a acestor semințe. 

Prin poziționarea privitorului în punctul de convergență, acesta asistă la o iluzie de egalitate a elementelor și la o inversare de plan a compoziției. Dispunerea pe orizontală este percepută într-un plan vertical, iar diferența dintre piese este în realitate de aproape 10 ori.  

Titlul Hibrid vine să completeze conceptul artistului — reprezentarea realității prin intermediul artei — printr-o lucrare ce își găsește rădăcinile atât într-o problematică atent studiată, cât și în materialele folosite. Termenul capătă astfel o semnificație profundă, reflectând întregul proces creativ, de la idee și concept, până la tehnică și materiale.

Materialele folosite de artist: lemn, metal și pânză constituie fundamentul alcătuirii unui tablou. Absolvent al secției de pictură, Miki păstrează elementele care au ajutat la formarea lui profesională, integrându-le într-o lucrare care poate fi interpretată ca o variantă alternativă a definiției clasice a unui tablou contemporan.

Un artist contemporan care abordează teme similare în arta sa este Alexis Rockman. Rockman este un artist american renumit pentru lucrările sale care explorează relația dintre natură, tehnologie și intervenția umană. De exemplu, în lucrarea sa The Farm (2000), el prezintă o viziune a viitorului în care animalele și plantele au fost modificate genetic, reflectând preocupările legate de impactul tehnologiei asupra agriculturii și mediului. Această abordare se aliniază cu tematica operei vizuale Hibrid, care examinează schimbările în peisajul agricol, sub influența tehnologiei moderne.

Astfel, atât Miki Velciov, cât și Alexis Rockman, utilizează arta pentru a atrage atenția asupra transformărilor în agricultură și mediul înconjurător, fiecare prin propriile tehnici și perspective.

Lucrarea lui Miki Velciov, prezentată în cadrul Romanian Creative Week, devine o voce autentică a artistului, prin care natura, peisajul, arta și arhitectura se întâlnesc și conviețuiesc într-un spațiu hibrid, conturat într-o societate contemporană care își manifestă percepțiile și ideile.

Asistenți montaj: Studentele de la Facultatea de Arhitectura din Iași: Ștefania Martin, Andreea Silvia Mîrț și Raluca Mocanu.