Expoziția „Săptămâni”, semnată de Ion Grigorescu și găzduită de Galeria Romană, a avut vernisajul pe 24 iulie 2025. Aceasta prezintă o serie de lucrări în culori de apă pe hârtie, care ilustrează fragmente biblice însoțite de text. Imaginile pun accent pe esența interioară a temelor, combinând un desen expresiv cu o abordare liberă, creând un dialog vizual personal și profund. Expoziția explorează ritmul vieții prin cele șapte zile, oferind o reflecție sensibilă și complexă asupra timpului și spiritualității.

Expoziția prezintă imagini care interpretează vizual fragmente din Biblia, concentrându-se pe momente și detalii care captează caracterul narativ și simbolic al textelor sacre. Aceste transpuneri au la bază o lectură personală și introspectivă, care aduce la suprafață semnificațiile profunde ale pasajelor biblice.

Deși temele și compozițiile amintesc de icoanele tradiționale, tehnica acrulului conferă lucrărilor un aspect fluid și efemer. Alegere tehnică contrastează cu duritatea și permanența icoanei tradiționale, aducând o senzație de fragilitate și intimitate. În ceea ce privește maniera de reprezentare a figurii umane, aceasta amintește de redarea specifică Evului Mediu, cu o anatomie stilizată, proporții și gesturi simbolice, care nu caută realismul ci expresivitatea spirituală. Această combinație între respectul pentru forma tradițională și libertatea expresivă a acrilului creează o punte de legătură între vechi și nou, oferind lucrărilor împământare la prezent.

Natura incompletă a gestului pictural, pusă în valoare de prospețimea acrilului, nu este o simplă alegere tehnică, ci o decizie artistică. Prin această deschidere spre gestul energic, Ion Grigorescu destabilizează percepția convențională a imaginii sacre, evitând rigiditatea formelor tradiționale și instaurând o tensiune între explicit și sugerat. Acest mod de lucru reflectă o relație meditativă cu tema religioasă. Astfel, „Săptămâni”  reinterpretează prin maniera stilului pictural tematici si subiecte vechi, dar cu suflu noi . se situează într-un dialog subtil între tradiție și inovație, în care figura umană nu este redată cu precizie anatomică, ci cu o stilizare care revendică un registru simbolic și afectiv, definind o operă ce rămâne deschisă interpretărilor și nuanțelor multiple.

Un aspect distinctiv al acestei serii îl constituie modul în care este construită compozițional – fiecare lucrare se înscrie într-un ciclu săptămânal, cu o structură internă care trimite la ritmul liturgic, dar și la un mod personal de organizare a imaginii. Ion Grigorescu însuși descrie această formulă ca având o „dominantă”, în jurul căreia celelalte zile „pregătesc, dezbat, lămuresc sau nuanțează pentru exactitate”:

„Ca orice compoziție, săptămânile au o dominantă, uneori la mijloc (…), care domină în sens că celelalte zile dezbat, sau pregătesc ce e scris la mijloc, lămuresc sau nuanțează pentru exactitate.”

Această logică a distribuției tematice nu este întâmplătoare. Ea urmează o intuiție formală a artistului, dar și o reflecție asupra modului în care textul sacru organizează timpul, sensul și narațiunea. Fiecare zi devine, în acest fel, o unitate vizuală cu funcție distinctă în construcția întregului.

Fiecare lucrare funcționează ca o formă de prezență: discretă, dar încărcată de  energie și apropiată de gestul inițial al scrierii.