Într-o lume în care rețelele sociale și tehnologia ne conectează și, aparent, favorizează comunicarea, singurătatea și izolarea sunt stări emoționale și sociale omniprezente și generalizate. Chiar și în această lume în care suntem înconjurați de alții și de tehnologie, oamenii se simt singuri și izolați, au lupte interioare intense, cad pradă anxietății, sunt striviți de depresie, își doresc să aparțină și nu reușesc, evadează în închipuire și imaginație, aleargă după dorințe pe care nu le înțeleg sau pe care nu și le pot îndeplini.

ATOMA pornește de la experiența proprie trecând printr-o perioadă de conștientizare a propriilor trăiri, iar acest proces își găsește expresie în lucrările de pe simeză. ATOMA explorează în stilul său recognoscibil singurătatea și izolarea și modul în care ne raportăm la ele astăzi. Ea ajunge la idea că ne aflăm în această situație pentru că rețelele de socializare ne oferă lucruri care, aparent, ni se potrivesc și, în același timp, ne oferă o doză de dopamină, care la început ne stimulează, iar apoi ne devine necesară. Algoritmii rețelelor sociale creează o bulă care ne ține în sistem și ne radicalizează. „Rolul dezinformării nu este de a ne face să credem în ceva, ci de a ajunge să nu mai credem în nimic, să considerăm că nimic nu mai are rost”, spune artista. Interesul ei pentru co-dependența de tehnologie este fățiș, atât la nivel intelectual, cât și în ceea ce privește propria expresie artistică. Ea adaugă: „Atenția reprezintă cea mai importantă resursă a lumii capitaliste moderne. Este o resursă finită, iar corporațiile se luptă pentru a ne atrage atenția. Atenția este ca un drog pentru individ, prima doză este puternică, dar după dezvoltăm o toleranță la un anumit nivel și vrem tot mai mult. În cazul în care nivelul atenției scade, intrăm în sevraj.”

Text: Daniel Kozak