Picturile și creațiile grafice ale lui Botond Részegh ar putea fi interpretate prin prismacelor două versuri citate în titlu, provenite din poezia „Szóváltás” (’Sfadă’) a lui SándorKányádi, scrisă în 1977. În operele artistului putem observa figuri aflate în relații diverse între ele, care dezvoltă legături reciproce pe plan fizic, sufletesc și spiritual. Această conexiune are o importanță esențială în operele sale: faptul de a fi împreună ajută la depășirea singurătății, însă ambivalența, sesizabilă în lucrările sale ori în legătura dintre două contururi de figuri, ori în diviziunea câmpului de reprezentare vizuală, este profund complicată. Este una similară celei pe care încearcă să o descrie nu doar psihologia, ci și filozofia, respectiv literatura.

Botond Részegh s-a născut la Miercurea-Ciuc, în 1977, tocmai în anul scrierii poezieimenționate. De autorul acesteia l-a legat o prietenie nemijlocită, poetica lui Kányádi i-a impregnate evoluția artistică. În limbajul liric, redarea simbolurilor și a imaginilorrealității duce la reducție și densificare, prin care conținutul textual poate avea mai multe nuanțe de sens. În pictură și în grafică, Részegh sugerează tocmai această opțiune, care furnizează posibilitatea trecerii dintr-un gen artistic în altul, respectiv modul de expresie compact: utilizarea formelor simple, a contururilor puternice și a suprafețelorcromatice marcante.

Evoluția lui artistică a urmărit consecvent– concomitent cu însușirea genurilor grafice șitrecând prin experimente cu diferite tehnici – elaborarea unui limbaj pictural în carerădăcinile grafice au un rol important. De la începuturile creației sale, Botond Részegh este preocupat de existența umană, un ansamblu de trăiri care, în concepția lui, izvorăște din zona fundamentelor. Așa cum individul înțelege lumea, treptat șiprogresiv, respectiv își clădește în acest fel percepția despre aceasta, și figurile luiRészegh ies la iveală din fundalul de obicei omogen al tablourilor sale. În concepția lui, omul care observă, cercetează, se luptă cu sine și eșuează, este atemporal, nu învață nimic nici din schimbările istorice, ci ajunge în mod constant în aceleași fundături. Doar relațiile de societate îl pot scoate din această stare, aducându-i tihnă sufletească și absolvire de sine în mijlocul îndoielilor, experiența comună a trăirilor, care leagă oamenii între ei – așa cum sugerează tablourile – în mod inevitabil și firesc.

Expoziția lui Botond Részegh ne oferă o introspecție în universul complicat al psihicului, picturile sale asigurându-ne suprafețe de reflexie, un fel de oglinzi în care ne putem recunoaște propria fragilitate și forță deopotrivă. Lucrările sale create în ultimul deceniu, care sunt prezentate cu această ocazie, tratează tema interdependenței umane, despre care vorbește atât de sugestiv Kányádi în poezia citată, manifestând totodată și caracterul experimental al picturilor și al altor creații pe bazăpe hârtie. Ne arată modul în care figurile umane rătăcitoare – care, la urma urmei, suntem noi înșine –oscilează între a spera și a dispera, între a iubi și a respinge, în timp ce nu pot rezista dorinței de a fi legați totuși de o altă ființă omenească, cu care să trăiască împreună toate incertitudinile vieții”

Zsolt Petrányi – curatorul expoziției

BOTOND RÉSZEGH (n. 1977) trăiește și lucrează la Miercurea Ciuc și Budapesta. Între 2018 și 2024 a fost reprezentat de Yi Gallery din New York. Din 2011 este Director Artistic al Galeriei Új Kriterion / New Criterion din Miercurea Ciuc, unde au fost expuse lucrările a 75 de artiști maghiari și români, fiecare expoziție fiind însoțită de un catalog dedicat. În 2018 a fost distins cu o bursă din partea Academiei Maghiare de Arte (HAA). În același an aparticipat la o discuție-panel la TEDxDanubia, alături de Csaba Pléh. În 2022 a curatoriat expoziția „BarabásiLAB (Barabási Albert-László) Hidden Patterns” la Muzeul Secuiesc al Ciucului, urmată de prezentarea acesteia la Muzeul Județean Mureș în 2023.

ZSOLT PETRÁNYI (n. 1966) trăiește și lucrează la Budapesta. După finalizarea studiilor de istoria artei, și-a început cariera curatorială în 1996 la Műcsarnok / Kunsthalle Budapesta, concentrându-se pe arta contemporană maghiară emergentă a anilor 1990. A fost ulterior Director al Institutului de Arte Contemporane din Dunaújváros, un oraș industrial de lângă Budapesta, unde a organizat o serie de proiecte internaționale. Petrányi a curatoriat de două ori expozițiile Pavilionului Ungariei la Bienala de la Veneția: în2003, provocatoarea „The Body of Nefertiti” de grupul Little Warsaw, și în 2017 proiectul„Peace on Earth” de Gyula Várnai. Între 2005 și 2011 a fost Director al Műcsarnok / Kunsthalle Budapesta, unde s-a concentrat peexpoziții internaționale de amploare, individuale și de grup, realizate intern. Acestea au inclusexpoziții ale unor artiști precum Luc Tuymans, Michael Borremans și Thomas Ruff. Din 2011 este Șeful Departamentului de Arte Contemporane al Galeriei Naționale a Ungariei șipredă management cultural în diverse universități din Budapesta. Zsolt Petrányi a colaborat în numeroase proiecte cu Botond Részegh, curatorindu-i expozițiile șicontribuind cu texte la cataloagele aferente.