foto credit: Piano Express Fb

Ziua de ieri a fost marcată de o criză culturală cu ecouri virale, care a depășit perimetrul artistic al spațiului Malmaison și s-a revărsat în tumultul rețelelor sociale. Expoziția semnată de Tara von Neudorf (care semnează acum Neumarkt), un artist cunoscut pentru estetica sa șocantă și discursul virulent anti-ideologic, a fost acuzată de fascism și antisemitism, provocând un val de reacții în mediul artistic și nu numai. În timp ce unele voci din mediul artistic, inclusiv artiști sau galeriști din Malmaison, s-au delimitat clar de demersul său, alte figuri din lumea artei și nu numai au luat apărarea proiectului, mai precis libertății artistice.

În postările și comentariile apărute pe Facebook, acuzațiile au vizat, în special, folosirea simbolurilor naziste în lucrările lui Tara. Cei care au reacționat vehement au considerat că astfel de imagini, chiar și în context artistic, pot deveni periculoase într-o societate deja polarizată și traumatizată de istorie, dar mai ales de noile răbufniri ale extremei drepte. 

Iată expoziția comentată pe scurt de Adina Marincea, cercetătoare la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”: „Omul (n.r. Tara) suprapune Israelul cu nazismul și cu întreaga evreitate. Înțeleg că la expoziție a venit cu svastica la gât și a zis că poartă multe svastici și că „fucking Jews”. Chiar în lucrările expuse efectiv se semnează cu svastica la nume. Ăsta nu e niciun edgyness, e direct fascism antisemit camuflat în artă pro-palestiniana și pro-Hamas, cu binecuvântarea elitei artistice de la Malmaison și H’Art. Asta face și extrema dreaptă chipurile pro-palestiniana, se suie pe suferința palestinienilor ca să-și promoveze propria agendă antisemită, dar măcar n-au parafa progresistilor pentru asta.

Ca să mai enumăr dintre aspectele antisemite ale „artei” lui Tara: Folosește atât Steaua lui David, simbolul iudaismului și al evreitații, cât și infama stea galbenă cu care naziștii i-au marcat pe evrei în Holocaust, ca simboluri demonizate, malefice, care apar pe bombe, pe creaturi care îl atacă pe un Hristos răstignit (antisemitism religios sau iudeofobie! Tropul antisemit cum că evreii l-ar fi ucis pe Hristos e unul clasic, și Tara nu degeaba face apel la el aici, iar în alt tablou scrie „Cristos crucificat a mia oară”, semn că îl pasionează subiectul). Trivializează nazismul și Holocaustul (SS asociat cu Israel sau Iohannis, NSDAP asociat cu SUA etc.), folosește fontul naziștilor, posibile aluzii la mitul antisemit al omorului ritualic de copii, îl desenează stereotipic rasist și antisemit pe Yasser Arafat, dorind probabil să sugereze că s-a evreizat trădand palestinienii, omagiază Hamas și terorismul (teroriștii fiind portretizati ca Robin Hood, deci eroi, și susține că „mai bine terorist decât ocupant”), folosește apelative rasiste – „cioroi”. Și cu siguranță mai găsim dacă le luăm la puricat, cum e Autoportretul? care poartă svastica la gât, ca și artistul la vernisaj, se pare.”

foto H’Art Malmaison

Într-un interviu pe care ni l-a acordat ieri, Dan Popescu a oferit o perspectivă mai largă asupra acestei polemici, argumentând că proiectul lui Tara este unul profund critic, un „pamflet total” care lovește în toate ideologiile ce au generat suferință și moarte și îi invită pe comentatori și jurnaliști să vină la expoziție, să asculte explicațiile curatoriale și să citească legea care stabilește limitele libertății de imaginație artistică.

Scandalul de la Malmaison nu este, în fond, doar despre o expoziție, ci despre limitele libertății de expresie și responsabilitatea unei comunități. Este un test al curajului de a privi direct în ochi imaginile incomode ale lumii în care trăim. Iar Malmaison, odinioară cazarmă, închisoare politică, iar azi laborator artistic, devine, chiar fără să vrea, un câmp de luptă pentru sensul artei contemporane din România acestor vremuri tulburi.

Propagarta: Ați anticipat reacții negative la această expoziție sau v-ați bazat pe reacții pentru shock value?

Dan Popescu: Tara von Neudorf, care acum își zice Neumarkt din respect pentru Nea Ion Bârlădeanu, colajistul care a murit în 2021, are un proiect artistic care este coroziv. În sensul că testează ganglionii dureroși ai societății. Încercând să admonesteze toate ideologiile care au însângerat lumea.

Premiza subiacentă a lui este că în momentul în care generăm o ideologie mult prea tare, ea nu va sfârși decât în crimă şi sunt luate toate ideologiile în balon. Începând cu nazismul, cu comunismul, cu, de exemplu, masacrele produse de Miloșevici, cu politica statului Israel față de Gaza, cu Hamas si oroile făcute de Hamas înainte. Toate lucrurile sunt luate în balon aici – ideologia de dreapta care ne-a evitat la ultimele, să zicem, pseudoalegeri, toate lucrurile acestea sunt testate și puse în joc de acest artist, care produce un pamflet total. Deci da, răspunsul este da, într-un fel mă așteptam să se producă ceva rumoare, însă nu mă așteptam ca ea să vină dintr-o neînțelegere.

Credeți că publicul ar înțelege sau ar accepta arta lui Tara dacă ar vizita expoziția?

Publicul care vine la expoziții, nu?

Da, dar și publicul care a comentat pe social media legat de asta

Bun, acum există cumva o datorie pe care oamenii, chiar și în spațiu public, publicul larg, să zicem, ar trebui să o aibă față de asta. Că e vorba despre un experiment artistic vizual sau că este vorba despre, nu știu, un teatru sau că este vorba despre literatură, e bine să o frecventeze, adică să vină la expoziție. Acolo va primi absolut toate lămuririle curatoriale, va putea să pună toate întrebările respective şi, evident, nu trebuie neapărat să se aștepte ca în spațiul unei galerii de artă contemporană lucrurile să nu deranjeze. Certificatul de naștere al artei moderne este scandalul, într-un fel, dar o societate deschisă, evident că și-a făcut de așa natură legislația și comportamentul față de, să zicem, procesele artistice încât să consfințească aceste spații ca fiind niște spații sacre, în care sunt cu putință anumite evenimente sau simboluri care altfel, să zicem, în spațiu public nu ar fi cu putință.

Considerați simbolurile naziste acceptabile în artă?

Există un artist german, se numește Jonathan Meese, care practic folosește în Germania aceste simboluri. Simbolurile acelea nu sunt bune sau rele în sine. Ele au o încărcătură istorică, dar ele pot fi folosite ca pamflet sau ca ilustrarea unor orori. Deci ele pot fi prezente, laic, formal, în spațiul unei galerii. Însă, evident că nu sunt de acord sub nicio formă cu susținerea, să zicem, ideologiei naziste. Asta este cea mai mare neînțelegere care s-a produs la această expoziție. Chiar din contra. Există în această expoziție imagini, spre exemplu, și aducerea aminte a holocaustului produs de români evreilor la Iași, lucrările se numesc provizioane, și, spre exemplu, imagini cu masacrul produs la 7 noiembrie de către Hamas. Deci, oamenii ar trebui totuși să vină să vadă, să se lămurească și să nu facă hermeneutică pe Facebook. Este o datorie, totuși, a publicului larg ca atunci când produce o judecată, în special legat de un fenomen artistic, să vină să se lămurească la fața locului.

Credeți totuși că Tara este antisemit?

Nu. Sunt convins că nu este antisemit. Tara este, ai putea să spui că este un bufon care face și admonestează absolut toate ideologiile care au însângerat lumea.

Totuși, de ce credeți că atâția artiștii doresc acum să se disocieze de el, cum sunt artiștii de la Malmaison, care spun că ei nu vor să aibă legătură cu această expoziție?

La Malmaison situația este următoarea. Acolo noi suntem cu toții sub o umbrelă comună, doar împărțim un spațiu. Premiza inițială și firească a oricărei asociații de artiști este ca fiecare să-și facă și să fie responsabil pentru ceea ce face, pentru expozițiile pe care le face sau pentru evenimentele sau arta pe care o expune, iar lucrul ăsta este o lege sfântă. Nu ai cum să fii responsabil pentru vecinul tău. Fiecare este responsabil de ce face el. Cei care au decis cumva să se distanțeze de expoziția de față o fac pentru că sunt îngrijorați de faptul că nu li se va prelungi contractul și nu sunt interesați neapărat de adevăr.

Nu credeți totuși că în actualul context sociopolitic această expoziție în sine și mesajul pe care îl transmite este puțin periculos?

Mesajul nu este antisemit. Din contră. Și da, trebuie să ținem cont de faptul că sunt admonestate tocmai derapajele extremei drepte. Dacă veți veni să vedeți expoziția și veți citi textul curatorial, veți vedea chestiunea asta. Și de vreme ce sunt și acele derapaje admonestate, mi se pare că este exact momentul potrivit. Nu există niciodată un moment nepotrivit pentru a chestiona o boală a societății.