Fundația Art Movements decide în anul 2023 crearea Premiului pentru Desen Contemporan destinat artiștilor vizuali din România sau din străinătate pentru a pune în evidență caracteristicile artistice ale contemporaneității.

Premiul promovează peste 50 de artiști la Scemtovici și Benowitz Gallery, lucrările lor putând fi văzute de pe data de 7 noiembrie până pe data 7 decembrie 2024. Există trei poziții principale ale premiului, plus premiul colecționarului. Acestor 4 poziții se adaugă un număr de aproximativ 60 de artiști selectați de juriul independent din acest an, selectați dintr-un număr de 100 de finaliști.

Înscrierile au avut loc online, unde artiștii s-au putut înscrie cu trei lucrări ce-i definesc – însoțite de conceptul artistic și filoofic al fiecărei lucrare, dimensiune, tehnică și alte detalii specifice.

Această atmosferă, ce amintește de o crama veche, nefinisată, creează un cadru de introspecție, în care arta pare să dialogheze cu istoria și cu structurile nemodificate ale clădirii.

Un prin aspect poate fi reprezentat de această ambivalență dintre spațiu și obiectul expus – punerea în contrast a cadrului suport pentru expoziție – Galeria Scemtovici și Benowitz – cu actualitatea lucrărilor prezentate de artiștii expozanți, amestecând astfel modernitatea lucrărilor cu elemente de arhitectură ce nu ascund semnele timpului. Acest decor amplifică impactul vizual al lucrărilor, fiecare fiind expusă într-un cadru care le permite să „respire” și să dialogheze cu mediul autentic al galeriei.

Expoziția propune o viziune proaspătă asupra artelor vizuale, abordând subiecte ce vizează identitatea, memoria și relațiile interumane. Partea interesantă din punctul meu de vedere este provocarea adusă artiștilor de a aduce expresie doar prin tehnicile desenului (tehnici care dispun de o varietate destul de mare) care limitează oarecum viziunea artistică la nivelul bidimensionalului.

Avantajul artiștilor doritori să își promoveze arta, este reprezentată de faptul că de la an la an juriul se reformează, fiind alcătuit din alți membri, astfel creându-se oportunitatea pentru artiști ca lucrările lor să fie văzute de alți ochi și deci de alte viziuni.

Juriul este format din Magda Cârneci – istoric de artă, scriitoare, redactor șef Revista Arta; Adela Mara – istoric de artă și curatoare; Anca Boeriu – artist vizual și curatoare; Diana Serghiuță – artist vizual, laureata ediției 2023 a Premiului AMF; Olimpiu Bandalac – artist vizual; Mladen Bataniat – colecționar de artă;

Consider că selecția lucrărilor din cadrul acestei expoziții reflectă un gust curatorial rafinat și o apreciere a diversității stilistice și conceptuale. Juriul a reușit să adune lucrări care nu doar care se completează între ele, dar și se provoacă reciproc, creând un echilibru între estetica clasică și cea contemporană, între ordine și haos, între precizie și spontaneitate.

Se remarcă astfel pe de-o parte lucrări care fac parte din categoria realismului, ba chiar al foto-realismului, cum este lucrarea Elenei Bleiceanu – cu trimiteri către un fel de prizonierat al emoțiilor și introspecție, însoțită de frica de singurătate. Din aceeași categorie face parte și lucrarea expusă de George Caraman, ce împărtășește aceeasi tematică și oarecum același concept cu cel al Elenei, însă exprimat prin alte cuvinte. Este abordată tematica derivei umane și a lipsei de direcție.

La un pol opus, dar păstrând tehnica desenului pe hârtie, suprinzând prin energie, este lucrarea lui Iulian Cristea. Din punctul meu de vedere, în acest caz, jumătate din expresia artistică adusă prin reprezentare, este conceptul scris de artist- puternic- ce dublează experiența privitorului.

Titlul „Condiții nefavorabile” se traduce vizual prin încercarea de a transforma întunericul în lumină și de a găsi liniștea în haos.  În ceea ce privește modalitatea de rezolvare a desenului, abordată de artist, hașura folosită în lucrare seamănă într-o proporție considerabilă cu tehnica de gravură point seche (ce se realizează prin incizarea ușoară a suportului cu un ac în vederea încerneluirii și imprimării ulterioare). Căutările artistului se transpun prin mina creionului pe hârtie pentru a reprezenta drumuri încercate, eșecuri, întâmplări și  uneori reușite. Este vorba de fapt despre ceea ce numim viață.

O altă lucrare care mi-a atras atenția este cea a artistei Fábián Emőke, atât prin tehnica utilizată dar și prin forța artistică de care a dat dovadă. Acea emoție pe care o simți în fața unei lucrări fără ca aceasta să conțină elemente figurative sau forme recognoscibile. O lucrare abstractă ce trezeste emoție prin texturi și cromatică.

Este de remarcat cum au fost obținute anumite tonalități de brunuri, culori de pământ reci și calde din suprapunerea celor trei culori primare. Astfel prin succesiunea acestora s-a obținut acest amestec optic. Marginile difuze ale formelor geometrizate, in serie, reprezentate de artistă aduc o mai mare plasticitate lucrării ducând cu gândul la motivul hărții.

Deși lucrarea artistei se află la limita dintre desen și pictură, tehnica acuarelei adaugă o dimensiune fluidă și delicată lucrării, echilibrând perfect linia și culoarea.  Atunci când ne referim la desen, mulți dintre noi probabil ne ducem cu gândul la cărbune pe hârtie. Descopăr cu plăcere că noua generație abordează tehnica desenului și printr-o explorare cromatică.  Această diversificare a paletei tehnice adaugă o nouă dimensiune desenului, deschizându-l către un spectru mai larg de expresii vizuale.

În ansamblu, expoziția de la Galeria Scemtovici și Benowitz reușește să creeze un dialog între diversitatea tehnicilor și emoțiile pe care fiecare lucrare le evocă. De la realismul fotografic la efervescența lucrărilor mai abstracte, de la finețea acuarelei la detaliile hiperrealiste, fiecare piesă expusă aduce în prim-plan complexitatea sentimentelor și a experiențelor umane.

Într-o eră în care granițele dintre stiluri și tehnici sunt tot mai fluide, lucrările prezentate reînvie ideea că arta, în toată diversitatea ei, are puterea de a surprinde, de a provoca și de a inspira.