La Cinema Studio din Timișoara, în luna aprilie a acestui an, dar și în fosta clădire administrativă Elba, în noiembrie 2025, sunetele au preluat rolul actorului și al naratorului în cadrul filmului experimental Time Within Time, ghidând spectatorul prin diferite spații ale orașului Timișoara. Spre deosebire de romanele realiste, unde descrierea străzilor era esențială pentru a înțelege mai bine portretul personajelor, precum în romanul Mizerabilii de Victor Hugo, unde Parisul și împrejurimile sale sunt descrise amplu; străzile, grădinile și peisajele urbane contribuie la înțelegerea mediului social al personajelor, Levente Kozma prezintă orașul din perioada 2010-2025  ca pe un spațiu de explorare sonoră, invitând spectatorul să caute originea sunetelor. În acest context, imaginea se distanțează de funcția sa explicativă și nu dezvăluie în mod direct sursa acestora, stimulând implicarea activă a privitorului în interpretarea și reconstruirea spațiului sonor. 

Atunci când vizităm un muzeu și avem nevoie de explicații suplimentare, folosim un ghid audio pentru a înțelege mai bine opera de artă și pentru a descoperi informații care nu sunt vizibile la prima vedere. În mod similar, desemnând sunetul drept ghid de orientare, Levente Kozma înregistrează periodic peisaje urbane din diferite zone ale Timișoarei, din centru până în periferie – piețe, cartiere și străzi, locuri emblematice sau abandonate. Astfel, proiecția Time Within Time se transformă într-un translator al imaginilor sonore, dezvăluind un peisaj alternativ al orașului, construit nu prin ceea ce se vede, ci prin ceea ce se aude.

Se creează o antiteză între locurile emblematice surprinse, unde sunetele sunt generate de activitățile cotidiene și pot fi identificate cu ușurință și locurile abandonate, unde acesta capătă un caracter enigmatic, iar sursa sa trebuie căutată și interpretată de către privitor. Diversitatea spațiilor surprinse creează o hartă sonoră care vorbește aceeași limbă, dar semnificația cuvintelor este diferită în funcție de locul din care provin.

Secvențele alb-negru intensifică relația dintre lucrare și privitor, accentuând dimensiunea introspectivă a experienței. Întunericul devine un spațiu intim, dar în același timp generează o stare de disconfort și incertitudine, deoarece perceperea și analiza orașului devin mai dificile în absența reperelor vizuale clare. În acest context, filmul surprinde și frumusețea Timișoarei dintr-o perspectivă diferită, punând în valoare detalii, contraste și atmosfere care trec adesea neobservate în lumina obișnuită a zilei. În timp ce transformările orașului pot fi observate cu ușurință la nivel vizual, sunetul se remarcă prin caracterul său instabil și efemer. Acesta se schimbă constant, în funcție de oameni, activități și context, astfel încât fiecare înregistrare surprinde o configurație sonoră unică și irepetabilă.

Filmul experimental Time Within Time aduce în discuție și conceptul de efemeritate, în cadrul căruia sunetul se modifică în funcție de acțiune și de prezența oamenilor, fiind trecător și uneori nu este auzit. O perspectivă similară poate fi întâlnită în lucrarea 4′33″ a lui John Cage, unde tăcerea aparentă lasă loc sunetelor ambientale produse de spațiu și de public. La fel ca în lucrarea lui Cage, peisajul sonor surprins de Levente Kozma nu este fix și nu poate fi reprodus identic, fiind dependent de context, de moment și de prezența umană. Astfel, ambele lucrări evidențiază caracterul efemer și irepetabil al experienței sonore, transformând sunetul într-un personaj care comunică direct cu publicul. 

Time Within Time este un titlu abstract, care plasează proiectul într-o estetică experimentală. „Timp în timp” sugerează existența unor straturi temporale suprapuse, în care prezentul orașului coexistă cu urmele trecutului și cu experiența subiectivă a spectatorului. Titlul trimite astfel la ideea că timpul nu este perceput ca o succesiune liniară de evenimente, ci ca o experiență construită din fragmente sonore și vizuale aflate într-o continuă transformare. 

Levente Kozma își definește filmul ca fiind un jurnal audio-vizual al situației, al momentului, al prezenței sau al absenței. Dar ce sugerează sunetul atunci când absența acestuia este percepută de om? Ce influență are sunetul în prezența aglomerată a oamenilor? Și poate sunetul să descrie, de unul singur, o situație?