Centrul Replika găzduiește „Acest loc blestemat”, o producție regizată de Larisa Popa, bazată pe un text semnat de Anamaria Feraru și Ruxandra Simion. Spectacolul, produs de Viorel Cojanu, îi aduce pe scenă pe Sorin Manea, Filip Popescu, Florin Aioane și Katia Pascariu, fiind rezultatul intervenției culturale din cadrul proiectului „ÎNCHIS/DESCHIS”. Plotul este construit pe baza experiențelor reale ale tinerilor din Centrul de Detenție Craiova, transformând spațiul teatral într-un punct de întâlnire între realitatea dură a sistemului corecțional și nevoia de reabilitare. Producția de la Centrul Replika documentează precis intersecția dintre efortul de corecție și mediul care induce recidiva.

Structura se bazează pe evoluția a două parcursuri divergente. Protagonistul de 17 ani execută protocolul de terapie în interiorul instituției, în timp ce fratele său își exercită libertatea în exterior fără a evalua riscurile legale. Această paralelă expune un decalaj de percepție: efortul depus între zidurile centrului pentru recuperarea viitorului este sabotat de realitatea imediată de afară.

Textul scris de Anamaria Feraru și Ruxandra Simion așază spectatorul în fața unui paradox de comportament. În timp ce deținutul luptă activ să își îndrepte comportamentul pentru a fi „deschis” (eliberat), fratele său acționează ignorând riscul iminent de a fi „închis”. Această antiteză transformă titlul proiectului într-un diagnostic: închisoarea devine singurul spațiu unde libertatea este prețuită, în timp ce afară, ea este irosită până la autodistrugere. „Locul blestemat” reprezintă tocmai acest cerc vicios în care un frate învață valoarea regulilor prin pedeapsă, iar celălalt își pierde viitorul prin absența lor.

Textul este structurat modular, alternând fragmente de discurs politic cu episoade din viața privată a familiei. Actorii redau vocea sistemului și a prejudecății colective, un discurs centrat pe taxe, stabilitate și nevoia de progres, care se rezumă la cererea de „lege și ordine”. Această voce funcționează ca o barieră de cinism, ignorând cauzele vulnerabilității și justificând marginalizarea celor care nu se încadrează în normele de eficiență ale societății.

În antiteză cu acest discurs se află realitatea brutală a familiei celor doi frați. Firul povestii lovește în punctul în care tatăl moare în străinătate, căzut de pe o schelă. Problemele legate de alcool devin modul prin care societatea justifică tragedia, ignorând efortul de a munci pentru a trimite bani în țară. Moment ce joacă rolul  motorului care accelerează prăbușirea tinerilor.

„Acest loc blestemat” se oprește asupra unui paradox al condiției umane: măsura libertății este dată de absența ei. Spectacolul demonstrează că, odată atins sau garantat, orice lucru își pierde din importanță, devenind invizibil până în momentul confiscării. Rămânem cu imaginea unei libertăți care nu poate fi prețuită din interiorul ei, ci doar dorită din spatele unei uși închise.