Picturile pierdute ale lui Gustav Klimt, parte din seria „Picturile Facultăților”, distruse în incendiul din 1945, au devenit subiectul unui amplu proiect de restaurare digitală, utilizând inteligența artificială (AI). Seria, care a provocat un scandal major la dezvăluirea sa inițială, a fost refuzată de Universitatea din Viena pentru că nu elogia realizările umanității, ci evidenția defectele acesteia. Compozițiile lui Klimt, care reprezentau filosofia, medicina și jurisprudența, au fost criticate pentru tonul pesimist și percepute ca o amenințare la adresa moralei publice.

În prezent, tehnologia AI este folosită pentru a încerca să reconstituie aceste lucrări pierdute, dar proiectul s-a lovit de critici aspre. Deși această abordare tehnologică a contribuit la dezbateri privind autenticitatea artei și intenția artistică, mulți experți consideră că restaurarea digitală a lucrărilor lui Klimt nu reflectă complexitatea originalului. Algoritmul utilizat în proiectul Google a folosit o schemă de culori considerată prea plată și simplificată, lipsită de nuanțele subtile caracteristice lucrărilor lui Klimt. De asemenea, s-a observat că AI-ul a fost antrenat cu un număr insuficient de lucrări ale artistului, în comparație cu alte proiecte similare.

Deși tehnologia AI a fost deja aplicată în alte proiecte de restaurare, multe dintre aceste încercări au fost privite cu scepticism. În cazul picturilor lui Klimt, experții au fost nevoiți să intervină pentru a corecta paleta de culori, deoarece versiunile inițiale generate de AI includeau nuanțe neon, inexistente în timpul artistului.

Majoritatea criticilor consideră că, deși AI-ul poate face presupuneri educate, diferențele fundamentale dintre gândirea umană și cea a unei mașini îl fac nepotrivit pentru cercetarea în domeniul artei, mai ales când este vorba despre restaurarea unor opere de o complexitate simbolică și estetică atât de mare precum cele ale lui Gustav Klimt.