TOP

„Leagănul” lui Fragonard a fost restaurat

Capodoperă a stilului rococo și cea mai cunoscută lucrare a lui Jean-Honoré Fragonard, „Leagănul” (1767), cunoscut și ca „Întâmplările fericite ale legănatului”, va reveni în Colecția Wallace din Londra la începutul lunii noiembrie, după ce a fost restaurat, considerându-se că acum a fost dezvăluit adevăratul geniu al pictorului. După ce stratul gros de lac îngălbenit și retușurile decolorate anterioare au fost îndepărtate, detaliile care au fost ascunse – bogăția frunzișului, câinele mic din dreapta compoziției, expresia feței și dinamica figurii centrale – sunt acum mult mai clare. Prin analiza tehnică s-a descoperit că Fragonard a recurs la puține indicații pregătitoare, nu la un desen pregătitor propriu-zis.

Despre identitatea celui care a comandat „Leagănul” nu ne-au rămas prea multe detalii. Singurele informații, care au ajuns până la noi, provin din memoriile dramaturgului Charles Collé care a notat, în 1767, că patronul inițial a fost „un domn de curte”. Totuși, se presupune că ar fi vorba despre baronul de Saint-Julien. Collé a mărturisit că patronul i-ar fi comandat pictorului Gabriel François Doyen lucrarea, cerându-i să îl poziționeze în așa fel încât să poată vedea picioarele tinerei femei, amanta sa, aflată într-un leagăn împins de către un episcop. Doyen, însă, îi propune lui Fragonard să preia acest subiect. După curățarea lucrării s-a descoperit că bărbatul din dreapta nu ar reprezenta un episcop. Astfel, se consideră că scena ar putea să trimită la un „triunghi amoros”, în care bărbatul din partea stângă a compoziției ar reprezenta un tânăr amant, iar cel din dreapta soțul în vârstă. Mesajul erotic este sugerat și de cei doi amorași îmbrățișați, poziționați în partea inferioară a compoziției, dar mai ales de sculptura unui Cupidon, cu degetul îndreptat spre buze în semn de tăcere și de acceptare a legăturii secrete a celor doi.

Lucrarea a trecut prin mai multe colecții până a fost achiziționată de al IV-lea marchiz de Hertford, în 1865, și moștenită de fiul său, Richard Wallace. În cele din urmă, Lady Wallace a lăsat moștenire întreaga colecție Marii Britanii.

Post a Comment