Pictura lui Ștefan Curelici se revendică de la un tip de atitudine  față de realitatea exterioară, prin care explorarea autentică a spațiului pe care noi, oamenii, îl populăm este similară rătăcirii intuitive a individului eliberat de constrângerile ritmului vieții rutinante. Expoziția împrumută titlul de la Guy Debord, care propunea, în Théorie de la dérive (1958),  o metodă de explorare urbană menită să submineze restricțiile impuse asupra spațiului organizat după principii comportamentale previzibile și repetitive. În termenii lui Debord, “dérive” este o practică ce presupune periplu lăsat în voia atracției emoționale, mai degrabă decât unul ghidat de trasee planificate sau funcționale.

Pentru Ștefan Curelici, căutarea fără scop precis este condiția primă a captării unor imagini “crude”, ce devin ulterior surse pentru compoziții unde fragmente reale sau imaginare sunt așezate împreună cu scopul de a surprinde o stare de mirare sau de reconsiderare, uneori derutantă. Expoziția  pune în valoare o componentă a cercetării sale doctorale, mai puțin vizibilă în alte proiecte expoziționale anterioare. Dincolo de relocarea motivului ruinei din curentul Romantic în contemporaneitate – apelând la erodarea vizibilă a texturilor spațiilor urbane, la invadarea lui nostalgică cu vegetație sau, mai subtil, la privarea interioarelor grandioase de strălucirea lor specifică – cercetarea abordează relația complicată a individului cu “spațiul-produs social”, în termenii lui Lefebvre. Prezența umană variază în picturile sale de la apariții singulare, fantomatice, nesigure și transparente, la grupuri consistente, aproape monolitice, aflate însă în tranzit. Oameni care par a nu-și mai găsi sensul clar al prezenței lor acolo.

Deriva sau rătăcirea cu care Curelici navighează realitatea imediată, pentru a-și identifica sursele primare – un aspect ce ține de asumarea unei metodologii creative –, este dublată de rătăcirea personajelor sale în ambianțe exterioare ce produc, pe de o parte, anxietăți și neliniști, iar pe de altă, curiozitate și fascinație. Spațiul trăit (“espace vécu”) propus de Ștefan Curelici este, prin urmare, ambivalent: atrage și respinge, înstrăinează și creează coeziune, incită și inhibă, particularizează și omogenizează.

Dorind să capteze acest tip de atmosferă instabilă, Curelici exploatează plenar resursele picturii în ulei, o tehnică ce îi oferă posibilitatea de a oscila între opacitate și diafanitate, între claritate și evanescență, între conturul ferm și materia difuză. Alternanța dintre registrele precise, aproape mimetice, și cele efemere, abia sugerate, creează o tensiune vizuală ce potențează ambiguitatea spațiului și fragilitatea prezenței. Soluțiile sale formale și tehnice confirmă nu doar corelarea coerentă a materialității picturale cu tematicile abordate, ci și o viziune sofisticată asupra acestora, astfel încât, în final,  imaginea capătă caracterul unui palimpsest al memoriei fluctuante. (Text de Maria Sârbu)

Ștefan Curelici a absolvit studii de licență și de master în cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara, specializarea Pictură, și studii de licență în Filosofie. În prezent, desfășoară o cercetare doctorală pornind de la  ideea de recontextualizare a motivul ruinei în arta contemporană, investigând modul în care acesta transcende nostalgia trecutului pentru a deveni un instrument critic și reflexiv.

Temele centrale ale picturii lui Ștefan Curelici includ în general chestionarea configurării spațiului urban în relație cu interacțiunile sociale și introspecția personală. Acestea sunt redate printr-o abordare figurativă și o atenție acordată atmosferei create prin compoziție și culoare. Activitatea expozițională intensă din ultimii ani îi asigură lui Ștefan Curelici o poziție fermă în scena de artă emergentă, ca pictor figurativ ce construiește metafore vizuale folosind un limbaj de factură neo-expresionistă.

Printre cele mai importante expoziții la care a participat se numără: Festivalul Diploma, The Institute, București, 2019;   Emerging Artist Awards, Timișoara, 2020 și 2021;  Together We Art, Galeria IOMO, București, 2021; Genealogy of Subjective Realities, Parlamentul European, Bruxelles, 2022; Diferite Grade de Libertate, Kunsthalle Bega, Timișoara, 2023; Bienala VIA CARPATIA, Stary Sącz, Polonia, 2023; Catalizator de începuturi, Arcub,  București, 2024; A corpoliteracy approach to the ruin, Casa Matei Gallery, Cluj și Galeria Aparte, Iași, 2024. Prima sa expoziție personală, cu titlul Stone upon a stone is a building, a avut loc în 2023 la Galeria Meta Spațiu din Timișoara.

Curator: lect. univ. dr. Maria Sârbu

Coordonator doctorat: prof. univ. dr. Dacian Andoni

Credite foto: Răzvan Șerban