De la 1 octombire puteți vedea, la MNAR Muzeul Colecțiilor, noua expoziție personală a lui Felix Aftene, numită „Noi și ele. O privire asupra lumii animalelor”. Propagarta a stat de vorbă cu artistul despre poveștile din spatele lucrărilor, dar și despre mesajul pe care vrea să îl transmită prin această expoziție.

Felix Aftene, al cărui nume se regăsește deja prin multe colecții importante în România și în lume, atât publice cât și private, revine cu o expoziție personală la Bucureștiului, găzduită de cel mai important muzeu de artă al țării. Artistul, care lucrează și locuiește în Iași, ne conduce, de data asta, într-o călătorie de explorare, inspirată de experiențele personale din copilărie și de mai târziu. Subiectul cercetării sale artistice îl constituie relația dintre oameni și animale, relație care există și se păstrează de când ne cunoaștem, cu date aproximative, existența pe Pământ.

Expoziția cuprinde 28 de lucrări de pictură. Inspirația pentru acest ciclu, precum și pentru căutarea artistică bazată pe aceast subiect, pornește de la vizitarea Muzeului de Istorie Naturală din Iași, închis acum, pe care Felix Aftene l-a vizitat cu 9 ani în urmă și în care ulterior a realizat un performance, în 2014, pe care l-a și documentat video. „Expoziția cuprinde 28 de lucrări care sunt, de fapt, 28 de povești. Fiecare lucrare este concepută ca un punct culminant. Sper ca alături de aceste 28 de povești să mai vină și altele, pentru că este cu siguranță o temă importantă, mai ales în zilele noastre. Mai important este însă cum alegi să spui aceste povești.”

Cu toate că expoziția s-ar putea înscrie ușor în trendul internațional al artei care susține abolirea violenței împotriva animalelor și abordarea unei conduite mai responsabile față de mediu li biodiversitate, lucrările expuse explorează, însă, și o latură mai profundă a subiectului, ce are rădăcini în experiențele personale ale artistului. „Eu proiectul acesta l-am început de 9 ani de zile. Prima lucrare este din 2012. Văd că problema devine din ce în ce mai acută și cred că va fi tratată și analizată din ce în ce mai mult. Am început de la vizitarea unui muzeu de istorie naturală din Iași, care s-a închis și astăzi este în continuare închis. Acolo am realizat că foarte multe dintre speciile din vitrine nu mai există, de fapt, pe planetă. Mi s a parut o formă foarte ciudată de a memora viața. Vizita mea la muzeu s-a petrecut exact în momentul când se năștea și primul meu copil, fetița mea. Mi s-a parut așa, un fel de perpetuare a speciei, iar la animale exista, din contră, o dispariție a speciei. Există un contrast foarte mare între Noi și Ele.”

Lucrările expoziției au la bază, de asemenea, și experiențe reale, pe care poate mulți dintre noi le împărtășim, fie pentru că le-am trăit, fie pentru că am crescut cu aceleași povești auzite de la părinți și bunici. „Am plecat din copilarie, de la niște povești spuse de bunicul meu, una dintre ele a dat naștere picturii pe care o vedeți pe afișul expoziției și o puteți citi în textele din spațiul expoziției. Imi aduc aminte că eram copil, la bunici, iar în curtea lor se creșteau câteva animale: o găină, un cocoș, un porc, iar ei erau prietenii noștri, făceau parte din familia noastră. Aveam un cocoș, pe care îl iubeam foarte mult, îl hrăneam zi de zi. Când a venit toamna, el a trebuit sacrificat. Bunicul mi-a explicat atunci, folosind tot acest cuvânt cheie, despre „sacrificiul”, animalelor. Nicidecum nu era vorba despre cruzime și indiferență, ci din contră, de o gratitudine față de animalele pe care le  creșteau și care le dădeau hrană. Era foarte dur pentru noi copiii. În momentul cercetării mele mi s-a parut interesant să mă întorc și să cercetez această relație.”

Desigur că relația dintre om și animal are mai multe laturi. Prima pe care o vedem este cea mai întunecată, în care de multe ori omul este în ipostaza vânătorului sau a stăpânului. Cu toate astea, expoziția își propune să exploreze și partea prietenoasă, bazată pe instinctul ludic sau cel protector. „Copiii iubesc animalele, multe dintre jucariile de pluș sunt în formă de animăluțe. Am și povestea asta în expoziție: este o lucrare chiar cu fetița mea și lânga are un caluț de jucarie pe care te legeni și o pisicuță de pluș. De mici suntem educati sa ne apropiem de animale.”