„Omul durerilor”, care urmează să fie scos la licitație la Sotheby’s pe 27 ianuarie – estimat la cel puțin 40 de milioane de dolari – nu a fost încă studiat pe larg. Dar analiza tehnică întreprinsă de casa de licitații în pregătirea vânzării a scos deja la iveală o descoperire neașteptată: o imagine a unei Madone cu Copil, ascunsă sub straturile de pigment.

Chris Apostle, directorul departamentului Sotheby’s Old Master Paintings din New York, care a avut ocazia să studieze în profunzime lucrarea, consideră că este o compoziție abandonată a unei Fecioare cu Prunc, cunoscută drept „Mila Afectuoasă” (sau Eleusa), în care Pruncul își îndreaptă fața spre Fecioară și are cel puțin o mână în jurul gâtului sau umărului ei. Trăsăturile feței, în special nasul, ochii și gura, pe care Chris Apostle le identifică ca aparținând Pruncul Hristos, sunt foarte vizibile în imaginea în infraroșu, atunci când este rotită cu susul în jos. Acest cap este poziționat sub pieptul „Omului durerilor”, iar ochiul și sprânceana se pare că aparțin unui cap de femeie, identificat cu cel al Fecioarei. Alte elemente vizibile ale compoziției neterminate includ pliurile unei mantale și brațul copilului.

Apostle a declarat că panoul era destul de valoros în Renaștere, iar dacă s-a întâmplat să existe o schiță neterminată, în acest caz o compoziție cu Madonă și Prunc (de tipul celor realizate regulat de către Botticelli și atelierul său), „atunci nu ar fi vrut să-l arunce”. Se pare că Botticelli a luat panoul, l-a întors și a decis să-l folosească pentru această compoziție, datată în jurul anului 1500. Panoul de plop folosit de Botticelli a fost suportul standard de pictură în timpul Renașterii, în Florența. Analiza tehnică Sotheby’s dezvăluie o fisură la mijloc, un nod vechi în lemn și arată că panoul a fost „reconfigurat la un moment dat în secolul al XX-lea”.

„Pentru mine, ceea ce mi se pare emoționant este faptul că Hristos este puțin decentrat. Botticelli i-a înclinat ușor capul, ceea ce este mai uman”, spune Apostle. Acesta continuă „simt că există ceva în această imagine pe care Botticelli o proiectează, o înțelegere că vom muri cu toții – are o profundă încărcătură emoțională. Dacă l-ar fi reprezentat pe Hristos complet și rigid, ar fi semănat cu o icoană; ceva mai impenetrabil.”