Biserica evanghelică fortificată din Alma Vii găzduiește vara aceasta creațiile lui Sorin Ilfoveanu și Adrian Ilfoveanu. Din data de 13 iulie, publicul va putea vizita expoziția „Fragmente”, un proiect cultural susținut de Fundația Mihai Eminescu Trust și sprijinit de comunitatea satului Alma Vii, a cărui inimă este însăși biserica fortificată.

Creația celor doi artiști invitați va intra în dialog cu spațiul încărcat de istorie al lăcașului de cult ce și-a primit amprenta la sol în urmă cu mai bine de 600 de ani, pe vremea când Alma Vii era mică o așezare medievală. Biserica a fost îmbogățită cu fortificații specifice epocii în secolul al XVI-lea, căpătând o însemnătate și mai mare pentru locuitorii satului și devenind centrul vieții mai multor generații de localnici. Ansamblul arhitectonic deosebit, povestitor veridic al unui mod de existență apus, a suferit numeroase alterări și deteriorări în timp. În ultimii 10 ani, datorită amplelor procese de restaurare impulsionate și duse la bun sfârșit prin activitatea Fundației Mihai Eminescu Trust, dar și prin eforturile comunității restrânse de revigorare a vieții satului, Alma Vii, împreună cu miezul său spiritual și cultural, biserica evanghelică fortificată, și-au regăsit autonomia și sensul existenței.

Expoziția „Fragmente”, care aduce în Alma Vii lucrările Ilfovenilor Sorin și Adrian, pictor și sculptor, este continuarea demersului cultural local început în 2023 ce își propune să aducă, an de an, în incinta bisericii fortificate,creația unor artiști valoroși pentru mediul cultural românesc. Opera artiștilor invitați intră în conversație cu istoria bogată a locului și cu tradițiile ce constituie un arc peste timp, revalorificate de prezența vie a unei comunități renăscute, printr-un concept curatorial special construit pentru fiecare artist și pentru fiecare nou capitol. Expoziția de anul acesta, a doua de acest fel, este îngrijită de Cosmin Florea, scenograf și ceramist.

Despre „Fragmente”

​Opera lui Sorin Ilfoveanu se compune dintr-o mare colecție de picturi și desene, care, privite invers, de la operă la creatorul său, urmăresc fidel traiectoria unei vieți trăite în scopul creației. Din această vastă arhivă este dificil să selectezi, să intervii în sensul de a realiza categorii sauîmpărțiri. Cele câteva lucrări, „fragmentele” din opera lui Ilfoveanu prezente în expoziția din biserica din Alma Vii, constituie împreună o fereastră prin care poți privi, o clipă, ansamblul operei extrem de personale ale artistului. Trei coordonate esențiale din lumea lui Ilfoveanu amplifică acum spațiul vechii fortificații: pictura cu peisaj, natura statică și personajul.

​Peisajele lui Sorin Ilfoveanu își iau esența din lungile perioade petrecute la Rădești, în Argeș, unde pictorul a creat un adevărat refugiu, un fort de creație, pentru sine și pentru familia sa de artiști. Peisajele realizate la Rădești poartă amprenta unui atașament emoțional personal față de loc, sentiment profund pe care îl nutresc mai ales cei din sânul unor comunități restrânse, precum cele din sate. Cu mult subțiat astăzi de diversitatea umană prezentă în orașe, sentimentul de apartenență față de un anumit spațiu ni se relevă rar, fantastic, și devine special. Punte a întâlnirii cu acest sentiment particular, peisajul lui Ilfoveanu, cu limpezimea liniilor sale, invită la regăsirea unei stări afective umane, interioare, mai mult decât la contemplarea unui anume colț de natură, care, de altfel, se generalizează.

​Pânza de mari dimensiuni în a cărui compoziție se așeazăîn mod neobișnuit natura statică, sub o mare impenetrabilă de culoare închisă, introduce un alt esențial „fragment” din opera pictorului. Lipsită de prezența umană, lucrarea vibrează totuși apropierea omului prin elementele care se văd: pasărea, singura vietate din scenă, îngrijită de om, ea la rândul său protectoare a îngrijitorului său, așa cum apare de multe ori la Ilfoveanu, pânza lucrată cu broderie, de un alb imaculat, și obiectele casnice din sfera bucătăriei, a preparării alimentelor și a luării mesei, activitate care se află în centrul existenței umane familiale, de apropiere. Natura statică nu este altceva aici decât o continuarea firească a omului și a vieții acestuia, ce are loc în deplină libertate doar în spații personale ce primesc o prețioasă intimitate, cea de acasă.

​Personajul este la Ilfoveanu printre cele mai însemnate preocupări, prezent în toate perioadele creative și aflat la intersecția tuturor subiectelor din pictură. Figurile expresive, inspirate de oameni apropiați, explorate în variate ipostaze, trimit tot la mediul din imediata vecinătate, în profunzime cercetat de artist. Inspectând și mai îndeaproape cunoscutul, omul din jur, masa obișnuită, peisajul privit zi de zi, Ilfoveanu ne readuce în atenție dispoziții afective umane, eterne, atemporale, legate intrinsec de locul familiar, de intimitatea omului, atât interioară cât și exterioară, și de comunitatea restrânsă în care se regăsește cel mai mult confortul existenței.În contrapunct cu picturile și desenele prezente în expoziție, sculptura singulară, ce îi aparține lui Adrian Ilfoveanu, intitulată Înger căzut, subliniază ideea ființei umane legate intrinsec de materie, de spațiul fizic din jurul său, de casă, de locul trudelor, viselor și trăirilor sale. Rămânând tot în sfera personajului, chipul sculptat în lemn al Îngerului, alăturat corpului serpentin, trimit la nepieritoarea dualitate dinăuntrul omului: carnal-spiritual, divin-lumesc.

​Fragmentele din creația artiștilor tată și fiu, strânse în expoziția din biserica fortificată din Alma Vii, pun în context istoria locului și potențează rostul său proaspăt regăsit. Deopotrivă subiect al unui peisaj îndrăgit, privit zi de zi de oamenii de aici, loc căruia omul i-a dat sensul, pe care îl păstrează chiar și în absența umană, dar și prag primitor pentru comunitate, biserica devine, an de an, și spațiu expozițional, creând o cale de comunicare între artă, istorie și moștenirea lăsată de aceasta micii comunități din sat.