Articol scris de Gabriela Filip

Claudiu Ciobanu a revenit la Galeria de artă „Artep” din Iași, între 10 septembrie și 26 octombrie 2024, cu o nouă serie de lucrări acordate titlului „Utopian Body”, parte a cercetării sale din Berlin în cadrul programului „Rezidența Artistică 110”, proiect dezvoltat de Asociația Galeria Artep și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), dedicat dezvoltării de rezidențe de creație pentru artiști și curatori din Iași și Berlin.

Absolvind facultatea de Arte Vizuale şi Design din Iași, artistul continuă să studieze la prestigioasa Universidad de Salamanca din Spania, unde practica sa artistică se îmbogățește cu tehnici avansate de pictură și desen experimental. Expune la Institutul Cultural Român de la Veneția, chiar de două ori, precum și în Israel, Washington, Berlin, Viena și devine un nume cunoscut la nivel national și internațional. Stilul său poate fi încadrat în genul ultracontemporan, cu influențe din pictura figurativă contemporană, dar cu o abordare foarte personală și conceptuală.

În argumentul curatorial al expoziției „Utopian body”, Cristiana Ursache explicitează că artistul „alege să picteze capete – simboluri ale minții. Aceste capete sunt lipsite de vârstă, gen, rasă sau trăsături distinctive, și devin o pânză universală, la dispoziția interpretării privitorului”. Conceptul transpare (verb tematic al lucrărilor colecției) din titlu : Claudiu Ciobanu reifică ideile lui Michel Foucault, din cartea cu același nume, despre modul în care corpul nostru ocupă și transformă spațiul, precum și felul în care percepem propriul corp în raport cu realitatea și fantezia. Pentru Foucault, corpul este punctul de plecare al tuturor utopiilor, fiind un spațiu fizic finit, dar totodată unul capabil de proiecții mentale și transcendentale.

Fiecare lucrare, ca parte a întregului expoziției, este valorizată și prin ingenioasa dispunere ce își îndeplinește funcția de a îmbogăți experiența estetică, rupând orice redundanță și provocând o navigare activă a privitorului. Picturile în ulei pe pânză, de dimensiuni mari, din prima cameră, au o așezare asimetrică pe suporturi metalice, care le distanțează de perete într-atât încât se permite descoperirea altor lucrări adosate suportului. Acesta devine teritoriul gândului ascuns, al instinctelor primare sau al ID-ului freudian, la care ajungi numai dacă te strecori, numai dacă vrei să explorezi.

Următorul spațiu este ocupat de lucrări medii sau de cele de mici dimensiuni dar care alcătuiesc un panou, toate realizate în aceeași tehnică tradițională a uleiului pe pânză.

Picturile reprezintă un „Babilon” de chipuri – cum spune curatorul expoziției, Cristiana Ursache –ce nu aparțin nimănui și totodată tuturor, într-o cromatică ce narează iubire sau furie, proximitate sau izolare, concentrare sau relaxare, frapând transparența lor care transpune vizual cuvintele lui Foucault :„un corp fără corp, un corp care va fi frumos, limpid, transparent, luminos, rapid, colosal în puterea lui, infinit în durată. Nelegat, invizibil, protejat – mereu transfigurat”

În ultima sală a expozitiei a galeriei publicul interacționează cu o instalație multimedia realizată cu inteligența artificiala, rezultat al unui program dezvoltat de Dragoș Silion în colaborare cu Claudiu Ciobanu. Este un element remarcabil al expoziției și constă într-o oglindă virtuală în care vizitatorii își văd trupurile metamorfozate: o femeie poate fi transformată digital într-un bărbat, un copil poate deveni adult sau un trup firav poate deveni corpolent, fiecare este transpus în „pielea altcuiva”. Se inițiază un dialog fascinant între corpul fizic și cel digital, în cadrul căruia vizitatorii regândesc propriul lor corp ca pe un „Utopian Body” și-l contempletează dintr-o perspectivă ce depășește forma fizică.

Prin asocierea tehnicii tradiționale a picturii în ulei pe pânză cu instalația, se creează o tensiune între vechi și nou, între corpul material fix și potențialul fluid al minții și identității, oferind o platformă pentru a analiza cât de mult suntem determinați de limitele noastre înnăscute, cât de mult putem transcede aceste limite. Transpare ecoul profund al observațiilor lui Gabriel Liiceanu din cartea sa „Despre limită” în care explorează genul, culoarea pielii, rasa, naționalitatea, limba maternă, familia, numele ca determinări impuse la naștere, fără a avea vreo putere de alegere.

Pe chipurile anonime din lucrările picturale, artistul elimină strat după strat din ceea ce ne face diferiți și reduce ființa umană la o esență abstractă, universală. Capetele lipsite de trăsături distinctive reflectă un ideal utopic în care identitatea nu mai este constrânsă de determinările inițiale amintite. Claudiu Ciobanu creează astfel o imagine a omului eliberat de limitele impuse de gen, rasă, vârstă, adică de toate acele trăsături fixe pe care Liiceanu le vede ca limitări inevitabile ale condiției umane. Dincolo de aceste determinări date, există un spațiu al libertății, un potențial utopic în care ființa umană le poate transcende.

Oferind o viziune complexă asupra corpului ca pânză albă a minții, pe care se pot picta infinite narațiuni personale și colective, artistul chestionează nu doar identitatea și condiția umană, dar și granițele dintre real și utopic, dintre fizic și digital, dintre ceea ce suntem și ceea ce putem deveni. Redate prin transparență, corpul și mintea sunt concepute ca entități fluide, interdependente, care negociază permanent vulnerabilitatea, fragilitatea și puterea. Anonimitatea capetelor pictate subliniază libertatea de a ne redefini constant, sugerând că mintea modelează corpul, nu doar ca pe un simplu vehicul fizic, ci ca pe o reprezentare a potențialului uman nelimitat.