Răsfăţul spiritului: Introducere în operele lui Botond Részegh

„Căci frumusețea esenţială poate fi spirituală, așa cum sufletul constituie frumusețea unei ființe, sau intelectuală, precum frumusețea îngerilor, și poate fi corporală, așa cum natura sau forma naturală alcătuiesc frumusețea materiei.”Ulrich Engelbrecht din Strasbourg (cca. 1220 – 1277) De pulchro (Despre frumos).

Inspirată de experiențe personale, arta lui Botond Részegh dezvăluie cele mai intime lumi, interpretând existența în întregimea ei. Artistul foloseşte un set redus de instrumente, prin care își prezintă percepțiile şi intuițiile în serii coerente de picturi, grafici și ilustrații cu înalt grad de desăvârşire. Concentratele vizuale, rezultate dintr-o intensă trăire și „distilare” repetată, funcționează ca un fel de haiku vizual. Trăsăturile fundamentale ale stilului lui Részegh sunt reprezentate de îndepărtarea de fizic și dematerializarea formelor. Reprezentarea corpului uman, compusă pe registre marcante, profunde și dramatice, joacă un rol central în lucrările sale, unde efectele întrebărilor cu caracter existențial și atitudinea existenţială faţă de viață capătă o importanţă cardinală. Reducerea la esenţial a formelor dovedește o înțelegere profundă a momentelor sufletești. Prin apelarea la acestea artistul creează un efect primordial, care reprezintă una dintre trăsăturile principale ale căutării conștiente a propriilor căi de exprimare.

Grafician la începutul carierei, Részegh a experimentat diferite procedee de gravură – acvaforte, mezzo-tinto – și a debutat cu ilustrații (volumul „A Kurszk balladája”, 2007). Această expoziţie prezintă drumul parcurs până în zilele noastre, şi arată cum lucrările sale de mici dimensiuni realizate acum două decenii intră în legătură organică cu pânzele de mari dimensiuni, expresive și pline de emoții, realizate în ultimii ani, dar și cu desenele în cerneală mult mai intime, delicat translucide, sau cu picturile mai contrastante, pline de energie vitală.

Acest rol primordial al liniei, care ne amintește de rituri magice, însoțește întreaga activitate a lui Botond Részegh, fie că este vorba despre îngeri sau figuri plutitoare de umanoizi. În lucrările sale încărcate, în esenţă, cu conținuturi existențiale, artistul meditează asupra unor întrebări fundamentale ale existenței (naștere, pieire, activitate). Ca rezultat al aprofundării,dintr-un fundal neutru se desprind şi se conturează figurile sale plutitoare, în mişcare sau solitare, perechi care se îmbrățişează sau se luptă între ele, precum şi reprezentări ce balansează pe marginea abstracţiei – dar care încă pot fi interpretate în cadrul tradiției figurative.

În această formă specifică de întruchipare se dezvăluie unul dintre punctele fundamentale ale artei lui Botond Részegh. În lucrările sale anterioare, caracterizate de fundaluri întunecate, („Nightfall”, 2012), pare că din negura opacă se formează, se conturează în fața ochilor noștri, ca din fum, corpuri care se zvârcolesc, se înclină și se luptă sub influența unei forțe covârşitoare și subjugătoare. O jumătate de deceniu mai târziu, în seria de lucrări întitulată, de asemenea, „Nightfall”, feţele lipsite de caracter ale craniilor, care umplu aproape complet suprafața imaginii, privesc cu cavităţi oculare goale, lipsite de viață, în spațiul vid. În perechile împletite,aflate în cădere din seria „Desene dintr-o axă îndepărtată”, elaborate la începutul anilor douăzeci, se regăsește influența lucrărilor anterioare. Îngerii care plutesc pe un fundal galben și albastru au surse identice cu ciclurile anterioare, păstrându-și scheletul antropomorf. Culorile, cărora li se conferă o semnificație simbolică, intensifică efectul contururilor, fiind încărcate şi ele, la rândul lor, cu semnificaţii.

Îngerii cu forme amorfe create în ultimii ani îşi capătă forme pe fundaluri complet albe – fiind, într-un paradox straniu, atât eterici şi transparenți, cât şi, în anumită măsură, materialiceşti. Însă motivele premergătoare pot fi găsite în seria „Loss of Soul” (2015/2016), în care apar formațiuni concentrice, neregulate ce strălucesc cu o luminescență imanentă. Pe una dintre aceste pânze apare deja o ființă albă cu aripi – asemănătoare unui înger – ce se desprinde din fundalul negru.

În desenele sensibile realizate în cerneală, care abordează în deosebi probleme psihologice („Joc de oglindă al sufletului încordat”, 2007 și „Playing with the Sins of the Unpunishable Fantasy”, 2009), liniile fine asemănătoare unor pânze de păianjen sunt trasate cu mişcări hotărâte şi energetice pe hârtie, creând un fel de armonie fragilă și un sentiment de proximitate intimă. În „picturile în cerneală” de dimensiuni mai mari („Nălucire şi damnare”, 2016), liniile de diferite grosimi transmit deja o vitalitate extatică dionisiacă, o forță brută. Mânuirea pensulei, asemenea unui seismograf de mare precizie, reflectă cu minuţiozitate entuziasmul inspirat al momentului şi al actului creativ. Linia magică ce definește conturul figurilor străbate fulgerător spaţiul, aproape că sfâșie albul virginal al hârtiei. Se poate urmări amprentele vizuale atât ale energiei controlate, cât şi celei fără frâu. Ghemotoacele de linii îndesate pe alocuri dizolvă tensiunile interioare.

Pe pânzele de mari dimensiuni recent realizate ne confruntăm din nou cu puterea magică a desenelor elaborate pe fundaluri albe, verzi și galbene. Potrivit filozofului francez Alain (Émile-Auguste Chartier), linia are o natură preponderent mentală, fiind un instrument de reprezentare a gândului; nu se concentrează asupra obiectului în sine, ci reprezintă urma gestului interpretativ. Această abordare constituie şi pentru Részegh un instrument ce ajută la înțelegerea fenomenelor. Este, în același timp, de natură substanțială și spirituală, însă definește doar silueta corpurilor, servind la perceperea extensiei fizice, poate chiar a mișcării, dar nu funcționează ca un ajutor pentru percepția spațială.

„Vidul saturat” al fundalurilor sale neutre lipsite de spaţialitate ne amintește de caligrafia orientului îndepărtat, unde acesta poate fi identificat tot cu infinitul. Gesturile trasate cu elan sunt, de asemenea, analoage cu pictura de cerneală orientală, în măsura în care acestea se referă la gesturi instinctive care imită mișcarea corpurilor.

Liniile magice ale lui Botond Részegh, asemănător instrumentelor unui ritual misterios de inițiere, ghidează privitorul spre o dimensiune necunoscută, mai puțin explorată.

Curator Dr. Róbert Nátyi

Istoric de artă