Gânduri la 70

La o vârstă rotundă suntem tentați să facem bilanțuri. Nu știu dacă folosește la ceva, mai degrabă cred că nu. Oamenii au inventat doctrine, sisteme, ghidaje, regulamente, modele pentru a ne face ordine în viață, doar că nu se potrivesc, în general, cu viața unui artist. Dacă acesta mai are și o fire boemă, adio ordine și predictibilitate. Mi-a rămas clar în minte expoziția maestrului meu Dan Hatmanu la 70 de ani de la Palatul Culturii din Iași, în 1996. Anul acesta împlinind și eu 70, mi-am zis că cel mai frumos lucru ar fi, 29 de ani mai târziu, să expun și eu în acest sanctuar al culturii ieșene, apoi la București, la Căminul artei.

Repartiția mea în Ardeal, la absolvire, m-a proiectat într-o lume nouă, în care m-am integrat ușor, cu prieteni și oameni frumoși, cu aspirații și gânduri comune, dar nu am uitat Iașiul, familia și prietenii de aici, revenind adesea acasă, unde am expus în felurite ocazii, în expoziții personale și de grup.

Am cunoscut îndeaproape viața artistică și artiști din țară și din străinătate, cu năzuințele și cu luptele lor, de multe ori cu interese și orgolii teribile, care treceau uneori barierele bunei conviețuiri. Mediile artistice nu sunt mereu temple ale păcii și, probabil, nici nu trebuie să fie. Am învățat că nu întotdeauna cei mai merituoși câștigă în viață, m-am obișnuit cu destinul și m-am mulțumit cu ceea ce am primit. Un drum în artă nu este ușor de croit, și, deși pare un clișeu, dacă ar fi să o iau de la început, tot asta aș face. M-am bucurat de emoția și de fascinația vernisajelor, de compania unor artiști luminoși, de vraja momentelor de inspirație din atelier. Am avut dezamăgiri uneori, dar am primit și aprecierea care mi-au răsplătit eforturile. Acum știu că totul depinde numai de tine, că în viața artistică ești un fel de alergător de cursă lungă în care ești cel mai adesea singur, cu lupta pentru cauza ta. (Eugen Dornescu)

Curator: Gheorghe Pogan