Pe 24 septembrie 2026, Leilei Gallery (Str. Aurel Vlaicu 88, București) a găzduit vernisajul expoziției „APAREIDOLIA – Dream the Dream the Dreamers Dream’ ” a artistului Andrei Cherecheș. Curatoriat de Horațiu Lipot, proiectul rămâne deschis publicului în perioada 24 septembrie – 15 octombrie 2026.

Expoziția „Apareidolia | Dream the Dream the Dreamers Dream’ ” a lui Andrei Cherecheș își întâmpină publicul printr-un impact vizual nemijlocit. Proiectul propune un parcurs în care accentul cade aproape exclusiv pe dimensiunea concretă a picturii, pe viteza de execuție și pe gestul tehnic direct. Picturile expuse nu caută să spună o poveste, nu apelează la rafinamente narative și nici nu oferă refugii contemplative de tip clasic. În schimb, ele mizează pe forța brută a pigmentului și pe dinamica unei intervenții rapide pe suprafața de lucru.

La o privire atentă, procesul de producție devine extrem de transparent. Nu avem de-a face cu o pictură de construcție lentă, ci cu o aplicare mecanică și fermă a culorii.

Suprafețele saturate, dominate de tonuri intense de roșu, negru dens și galben, străpunse de accente de alb și albastru, poartă amprenta unei execuții febrile. Culoarea plată este etalată, răzuită și suprapusă într-o succesiune alertă, lăsând la vedere vizualizarea directă a instrumentelor folosite.

Această metodă transformă suprafața tabloului într-un teren al accidentelor controlate. În multe dintre lucrări, văscozitatea vopselei creează dâre adânci, reliefuri și picături care s-au scurs liber înainte de uscare. Intervenția artistului se oprește în momentul în care vopseaua își consumă impulsul inițial.

Un element esențial al acestei practici este squeegee technique, tehnica prin care vopseaua este trasă pe suprafața suportului cu ajutorul unei raclete, nu întinsă sau modelată exclusiv prin pensulă. Gestul produce deplasări masive de pigment, ștergeri parțiale și suprapuneri întâmplătoare, transformând actul pictural într-o intervenție fizică, aproape performativă. În cazul lucrărilor lui Andrei Cherecheș, racleta nu funcționează doar ca instrument de aplicare, ci ca un dispozitiv care imprimă picturii viteza și tensiunea gestului. Din această perspectivă, metoda poate fi pusă în dialog cu expresionismul, unde gestul, materia și intensitatea emoțională a suprafeței devin parte din însuși conținutul lucrării. Fără a recurge neapărat la figurație sau la un vocabular expresionist tradițional, pictura lui Cherecheș păstrează această idee fundamentală: starea picturii este defapt consecința directă a stării gestului. Racleta comprimă, deplasează și fracturează culoarea, iar urmele lăsate de fiecare trecere acționează ca o înregistrare a gestului în momentul execuției. Astfel, expresivitatea nu este construită printr-o imagine recognoscibilă, ci prin comportamentul materiei însăși.

Dimensiunea onirică a titlului decriptează, într-un fel, mecanismul care stă la baza întregii expoziții. „APAREIDOLIA” pare să împingă termenul pareidolie dincolo de simpla recunoaștere a unor forme familiare în configurații întâmplătoare, către un teritoriu în care imaginea însăși devine instabilă, dependentă de proiecția celui care privește. Se face loc, astfel, unei recursivități aproape hipnotice: un vis în interiorul altui vis, o imagine care nu mai are un punct fix de origine și care se constituie diferit de la o privire la alta. În acest sens, picturile lui Andrei Cherecheș nu oferă atât imagini, cât condițiile apariției lor. Dârele de culoare, acumulările de materie, transparențele și zonele răzuite funcționează ca niște suprafețe perceptive în care privirea caută inevitabil ceva – o formă, o urmă, o figură, poate chiar o memorie. Ceea ce „apare” nu este însă niciodată pe deplin stabil: imaginea se naște între accidentul pictural și impulsul privitorului de a-l organiza. Titlul devine astfel mai puțin o cheie de interpretare decât o invitație de a intra în această zonă ambiguă, în care pictura oscilează continuu între ceea ce este pus pe pânză și ceea ce proiectăm asupra ei.