Într-o zi toridă de august, se deschide Sit and Read Pop-Up Fair, într-un loc în care produsele sunt ferite de soarele care arde peste oraș: un spațiu îmbrăcat în cărămidă, la Bastion 3, în Timișoara.

Încă de la intrare vinilurile pregătesc parcă un concert, fiind singurele obiecte care stau în lumina puternică a soarelui. Bijuteriile, desenele, cănile, fanzinele, hainele și restul produselor sunt așezate după o anumită ordine pe mese, acoperind majoritatea spațiului care le găzduiește. Atmosfera este artsy și relaxată, dar, în același timp, există o curiozitate constantă în jurul obiectelor. Oamenii se plimbă printre mese, se opresc, privesc de aproape, ating produsele și discută cu cei care le-au creat. Obiectele sunt la îndemână, iar această apropiere le face să pară mai personale și mai accesibile.

Un astfel de târg mă duce cu gândul la Marea Expoziție din 1851 de la Crystal Palace. Acolo, vizitatorii puteau descoperi invenții, obiecte de artă, produse industriale și obiecte realizate de meșteșugari din diferite țări, contribuind mai apoi la apariția mișcării Arts and Crafts, asociată cu William Morris. 

Schimbarea este cuvântul care caracterizează acest eveniment, în care arta nu este prezentată așa cum o vedem în mod obișnuit: veioza înlocuiește lumina muzeului, iar masa înlocuiește peretele galeriei. Cum se schimbă astfel percepția vizitatorului? Cum se schimbă rolul produsului de design atunci când este alăturat artei?

Răspuns: Brian O’Doherty, în Inside the White Cube, susține că spațiul galeriei nu este unul neutru, ci influențează modul în care privim și înțelegem o operă. În cazul acestui târg, obiectele sunt scoase din spațiul galeriei și așezate pe mese, alături de produse care pot fi cumpărate și folosite. Astfel, vizitatorul ajunge să privească obiectul atât ca pe o creație artistică, cât și ca pe un obiect de consum.

Această apropiere poate fi pusă în legătură și cu readymade-ul lui Marcel Duchamp, prin care un obiect obișnuit putea deveni artă prin alegerea și prezentarea sa într-un anumit context. Aici procesul pare să funcționeze și invers: un obiect creat cu o intenție artistică este prezentat și comercializat ca produs. Prin urmare, designul nu mai este doar un obiect util, ci poate deveni și purtător al unei idei și al unei identități artistice.

Limita este cuvântul care definește designul în cadrul acestui târg. Seriile limitate de fanzine, print-uri, stickere și semne de carte încearcă să depășească statutul obiectelor create în serii mari, punând accent în continuare pe intervenția omului și pe conceptul artistic. Într-o societate în care AI-ul și mașinăriile preiau tot mai multe dintre funcțiile omului, inclusiv ceea ce presupune designul grafic, aceste obiecte păstrează în spatele lor un concept, o idee și, mai ales, intervenția celui care le-a creat. cum putem promova tinerii designeri și producția lor în serii mici fără ca aceasta să fie înghițită de piața dominată de marile companii?

Răspuns: O posibilă direcție poate fi găsită în ideile lui Walter Benjamin despre reproducerea tehnică a operei de artă. Dacă reproducerea în masă face ca obiectele să devină tot mai accesibile și mai asemănătoare între ele, producția în serii mici poate păstra tocmai ceea ce le diferențiază: intervenția autorului, numărul limitat și legătura dintre obiect și cel care l-a creat. Astfel, tinerii designeri se pot afirma nu prin cantitatea produselor, ci prin identitatea și valoarea pe care fiecare obiect le dobândește.

Originalitatea este specifică obiectelor create manual din cadrul acestui eveniment. Căni, cercei, broșe, inele și obiecte de decor devin piese de sine stătătoare, căutând să își afirme importanța într-un mediu în care fiecare obiect are un impact vizual și încearcă să se distingă prin caracterul său unic. O paralelă la care mă gândesc este Salonul oficial de la Paris, unde multitudinea de lucrări de artă acoperea întregul spațiu, iar artiștii trebuiau să își facă loc și să se afirme în fața celorlalți. Într-un mod asemănător, și în cadrul acestui târg, obiectele sunt puse în competiție unele cu celelalte, fiecare încercând să atragă atenția vizitatorului și să își construiască propria identitate. Cum reușește un obiect sau o operă de artă să iasă din tipare și să impresioneze într-o societate în care pare că le-am descoperit pe toate? 

Răspuns: Arthur Danto susține că diferența dintre un obiect obișnuit și o operă de artă nu se află întotdeauna în aspectul obiectului, ci în contextul și în sensul pe care acesta îl primește. Astfel, originalitatea nu mai ține doar de forma obiectului, ci și de ideea din spatele lui și de modul în care este prezentat. În cadrul acestui târg, obiectele încearcă să se distingă nu doar prin aspectul lor, ci prin povestea, conceptul și intervenția celui care le-a creat. 

O întrebare pe care aș adresa-o la final este referitoare la modul în care acest târg va marca scena artistică din Timișoara, dacă se va crea o mișcare în jurul acestora și cum va evolua producția de obiecte create manual.

Expozanți: Amalia Illustrations, Atelier Lilith, Ceramesis, Ela Illustrates, Ioana Bartha, Lin Home Decor, Oh No Jo, Pisicuțele Yoghine, Raul Andro, S. Hanelore, Simo’s Ceramics, Sunt Artă, The Secret Garden, Vinyl Court