Ioana Bartha (n. 2001, Bistrița) este o artistă vizuală emergentă, stabilită înTimișoara. Practica sa explorează relațiile dintre corp, natură și percepție prin instalație, performance, desen și procese experimentale. În lucrările ei, elementele naturale – apa, lumina, materia organică – devin parteneri activi ai creației, generând forme și procese aflate într-o transformare continuă.

Absolventă a Facultății de Arte și Design din Timișoara, specializarea Grafică, și a masterului Patrimoniu, restaurare și curatoriat în artele vizuale, Ioana este co-fondatoare a spațiului artist-run forum lab, un laborator colectiv dedicat artei contemporane și colaborării interdisciplinare. A expus în România și în străinătate (Timișoara, București, Cluj, Tirana, Ostrow, Veszprém) și colaborează frecvent cu organizații precum Art Encounters și Faber. Practica ei îmbină dimensiunea artistică și cea teoretică, văzând arta ca un spațiu de mediere între știință și uman, între vizibil și invizibil.

În 2024, împreună cu Carmen Burnar și Nicu Ungureanu, ai co-fondat artist run-ul forum lab., în incinta clădirii Azur din Timișoara. Scopul acestui spațiu artistic independent este promovarea artei contemporane și dezvoltarea unor conexiuni colaborative de durată. Care este relația dintre instalațiile tale, sculpturile 3D ale artistei Carmen și lucrările de design grafic ale lui Nicu? Cum dialoghează între ele în cadrul forum lab.? 

Încă de la început, forum lab. a fost structurat având la bază doi factori care ne-au influențat puternic viziunea asupra metodelor de creație și exprimare, asupra practicilor artistice individuale și asupra modului de relaționare cu spațiul – colaborarea și cooperarea. Fiecare dintre noi și-a păstrat și dezvoltat cercetările individuale deja existente, dar în același timp a început noi explorări și experimente, adesea născute din interacțiuni reciproce. Când vine vorba despre ce/cum creăm în cadrul forum lab., răspunsul nu va fi niciodată unul standard. Explicația este una cât se poate de simplă, la forum ne vedem (pe noi înșine) mai degrabă ca un colectiv (decât ca indivizi într-un grup) care contribuie în mod egal și nonierarhic – prin valori, interese și practici comune – la dezvoltarea și producerea de noi proiecte, cercetări și contexte de lucru. 

Așadar, chiar dacă practicile și temele noastre de interes personal diferă, în cadrul forum lab. acestea ajung să fuzioneze și creeze fețele unei identități colective care este, la momentul actual, într-un proces constant de formare și dezvoltare. Pentru noi, forum lab. este mai puțin un spațiu de expunere și mai mult un spațiu de gândire, testare și co-producție. Ne interesează modul în care procesele colective pot genera noi forme de percepție și manifestare pentru practicile independente în contextul local și actual al artei contemporane.

Totul din linie + punct, 2023

Ești o artistă emergentă, având pe parcursul acestor ani expoziții atât în interiorul țării : București, Timișoara, Cluj, cât și în afară: Tirana, Ostrow, Veszprem. De asemenea, ai migrat și către partea de mediere culturală, colaborând frecvent cu spații precum Art Encounters, unde în acest an, în cadrul bienalei ai avut rolul de asistent coordonator al echipei de mediatori, dar și cu Faber. Cum este artista Ioana atunci când mediază expoziții? Te inspiră expozițiile pe care le mediezi în practica ta artistică? 

Atunci când mediez o expoziție mă simt de parcă aș fi într-un performance experimental cu final deschis. Pentru mine, acest proces – de a facilita noi punți între obiectul cultural, artiști, concepte și diferite tipuri de public, dar și între acestea și ideile, percepțiile, filosofiile, interesele și interpretările celor implicați în această interacțiune – a avut un impact puternic asupra mea și continuă să-mi modeleze relația personală cu propria creație. Experiențele trăite în acest cadru, prin introspecțiile și expunerea mea la diferite tipuri de viziuni, interpretări și practici, m-au condus către numeroase ipoteze noi pe care le explorez atât în cercetările mele conceptuale, cât și în creația artistică. 

Mă consider o persoană curioasă, care trăiește fiecare clipă la intensitate maximă, căreia îi plac experiențele noi și experimentele. Provocarea pentru mine este să fac un pas în spate și să observ mai obiectiv ce se întâmplă în jurul meu, pentru ca apoi să pot reflecta asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul meu și să dau formă acelei viziuni prin practica mea artistică.

În concluzie, da, expozițiile pe care le mediez mă inspiră – nu atât vizual sau conceptual în mod direct, cât prin energia și contextul pe care o expoziție le creează.

Nympha Melanoma, 2023

În 2024, în cadrul rezidenței tale de la Veszprém, ai realizat o serie de lucrări folosind tehnica transferului pe apă, adaptată perfect spațiului. Astfel, fiecare lucrare a păstrat amprenta locului unde a fost creată. Cu ce elemente naturale ți-ar plăcea să experimentezi în viitor? 

M-au fascinat dintotdeauna elementele primordiale ale naturii, precum apa și lumina. Natura – fie că vorbim despre micro sau macro, despre faună sau floră, dar și despre om sau spirit – a fost un element central în ultimele mele proiecte și experimente. 

Focul este următorul element cu care mi-aș dori să experimentez, având în vedere că actualmente mă preocupă modul în care anumite elemente sau factori necontrolabili acționează și reacționează, influențându-se reciproc și generând procese și forme pe care nu le pot anticipa complet.

Natura a fost dintotdeauna o sursă de inspirație pentru tine, iar în rezidența de la Veszprém ai avut ocazia să creezi direct în mijlocul ei. Această apropiere de peisaj amintește și de artiștii Școlii de la Barbizon, care, încă din secolul al XIX-lea, au ieșit să picteze în natură pentru a surprinde viața și lumina așa cum sunt. Cum vezi tu astăzi ideea de a lucra în natură? 

În cazul Școlii de la Barbizon, consider că relația dintre artist și natură era una de observație directă – natura era privită și reprezentată, dar nu încă percepută ca un partener activ în procesul artistic. Artistul era observatorul, iar natura, obiectul privirii sale. 

Astăzi, pentru mine, ideea de a lucra în natură nu mai ține doar de locul fizic în care te afli (un fundal al acțiunii), ci de o formă de conectare cu procesele și energiile naturale, cu tot ceea ce există în jur ca sistem viu, o prezență activă care participă la procesul artistic. Privind din această perspectivă, simt că nu mai „lucrez în natură”, ci lucrez împreună cu Natura.

Nucleol 504, 2023

În cadrul expoziției This is not my Youthopia, din 2023 la Palatul Ștefania, ai prezentat proiectul Nympha Melanoma. Proiectul este o experiență senzorială care recreează sentimentul de pierdere a legăturii cu sinele fizic, din cauza unor boli. Prin împletirea imaginilor medicale cu metafore subiective, seria de instalații provoacă vizitatorul să înfrunte pierderea simțurilor, simptom metaforic asociat cu cancerul de piele. Crezi că arta are puterea de a schimba felul în care privim o boală? 

Schimbare poate e mult spus. Cred că arta nu are puterea de a modifica în mod direct felul în care privim o boală, dar poate media și traduce aceste trăiri instabile, greu de formulat în cuvinte. 

În cazul Nympha Melanoma, am fost interesată de felul în care imaginea medicală – rece, obiectivă – se întâlnește cu o percepție subiectivă, emoțională. În acest proiect m-a interesat

felul în care boala modifică percepția asupra propriului corp — felul în care se pierd reperele senzoriale și se estompează limitele dintre „eu” și „ceea ce se întâmplă în mine”. 

Cred că arta poate funcționa ca un spațiu de mediere între știință și uman, între vizibil și invizibil, între corp și psihic. Nu „vindecă”, dar ne ajută să simțim împreună ceea ce altfel rămâne ascuns sau evitat.

În 2023, în cadrul Draft Curatorial Program – Draft #27, ai prezentat intervenția „Totul din linie + punct”, o lectură și un desen performativ inspirate de creația lui Paul Neagu. Pornind de la concepte precum „hyphen” și „antropocosmos”, performance-ul explorează figurări în linii continue sau fragmentate, ca gesturi ritualice. Cum se reflectă în lucrările tale experiența și formarea ta în grafică, obținută la licență, în contextul intervențiilor performative?

Pentru că nu mi-am dorit să fiu doar grafician, în cadrul facultății am experimentat constant cu diferite mijloace de expresie. În proiectul de licență Nucleol 504 am combinat desenul cu performance-ul, lucrând prin video, mișcare corporală și o practică repetitivă, aproape obsesivă, de realizare a unor intervenții grafice. Am reprezentat forma nucleului de peste cinci sute de ori, până când gestul a devenit aproape reflex – îl puteam vizualiza și cu ochii închiși. 

Mișcarea este efemeră, iar simbolul grafic, odată așezat pe un suport, devine o urmă – o relicvă a gestului, a intenției, a prezenței… În viziunea mea, cele două se completează: performance-ul dă viață liniei, iar linia conservă urmele mișcării.

În lucrarea ta de licență Nucleol 504, ai studiat biologia speciei Noctiluca miliaris, o algă bioluminescentă și ai identificat paralele între mecanismele ei de reproducere și teme mai largi legate de ciclicitate, perpetuarea vieții și conexiunile profunde din Univers. Care a fost sursa de inspirație pentru această temă? 

Pe parcursul cercetărilor mele am început să fiu tot mai interesată de ideea de centru – acel punct din care totul începe și spre care totul revine. Din această idee s-a născut, inevitabil, și interesul pentru ciclicitate, pentru felul în care viața se repetă și se regenerează, în bucle care nu se închid niciodată complet. 

În Nucleol 504 am încercat să transpun aceste principii într-o formă vizuală, pornind de la un model concret din natură – alga bioluminescentă Noctiluca miliaris. Mi-a plăcut felul în care, la scară microscopică, poate reflecta structuri și ritmuri care există la toate nivelurile: celulare, umane, cosmice. Mă interesa cum ceva atât de mic poate vorbi despre infinit. 

Apa și lumina au fost mediul și materia prin care am lucrat, dar în spatele lor a rămas mereu ideea de nucleu – de energie concentrată, de mișcare care se repetă și se transformă. În esență, Nucleol 504 a fost pentru mine o formă de cercetare asupra începutului și revenirii.

În 2024, inițiativa artistică Schimbul n_Linia de AA, coordonată de tine, Nicu Ungureanu și Carmen Burnar, a recontextualizat identitatea zonei Fabric din Timișoara. Expoziția a explorat influențele industriale și intervențiile creative asupra comunității, invitând vizitatorii să redescopere rădăcinile locale și evidențiind rolul artei ca motor al regenerării sociale și culturale. Care a fost rolul vostru în comunitate în cadrul acestui proiect? 

Proiectul Schimbul n_Linia de AA a pornit dintr-o curiozitate comună legată de originea și statutul actual al spațiilor post-industriale (din zona Fabric, Timișoara). Activitățile noastre s-au concentrat în jurul unor foste fabrici, precum Azur, Fabrica de Piele sau 1 Iunie, privite ca spații de tranziție. Nu am lucrat direct cu comunitatea locală în sensul social al termenului, ci mai degrabă cu comunitatea artistică care s-a format organic în jurul acestor locuri. Ne-am dorit să evidențiem modurile prin care putem să regăsim sens și continuitate într-un teritoriu aflat într-o constantă transformare.

După ce ai finalizat licența, în 2023, te-ai înscris la masterul Patrimoniu restaurare și curatoriat în artele vizuale, la Facultatea de Arte din Timișoara. Anul acesta, după finalizarea masteratului, ai decis să continui studiile, orientându-te către CESI ( Centrul de excelentă în studiul imaginii), la București. Care a fost momentul în care ai decis să îmbini creația artistică cu teoria? 

În domeniul artei și culturii, cred că aceste lucruri se împletesc în mod natural. Întregul proces artistic este unul fluid – indiferent de rolul pe care îl ai sau de locul din care te raportezi la acest ecosistem. Pentru mine, e ca atunci când organizezi o expoziție: nu mai există granițe foarte clare între roluri – ești în același timp artist, curator, producător, cel care montează lucrările și cel care comunică și promovează evenimentul etc. 

Poate și de aceea trecerea către zona teoretică a venit firesc, ca o continuare a ceea ce făceam deja. Am simțit nevoia să înțeleg mai bine cadrul conceptual și istoric din spatele practicii artistice, fără să pierd contactul cu partea experimentală și intuitivă a procesului.

Dacă artă ta ar putea vorbi, ce ar vrea să spună? 

Dacă arta mea ar putea vorbi, probabil mi-ar cere să nu mai încerc să o explic. Continuu. Permanent.

 Această creație artistică a fost realizată printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Creația nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul ei sau de modul în care poate fi folosită.