TOP

”40 de zile în deșert”, duo show Ana Botezatu & Alex Bodea la Cazul 101

Expoziția ”40 de zile în deșert”, un duo show cu Ana Botezatu și Alex Bodea, propune un drum inițiatic, pe care îl parcurgem alături de personaje fluide, (sur)prinse în propriile deveniri și rememorări. Spațiul este animat de polarizarea celor două practici artistice: ceramica narativă, lângă viniete instagrafice, lângă reportaje istorice, picturale. Scăldată în incongruențe stilistice, expoziția alternează între structuri monumentale de tip industrial și estetică rococo, stiluri vestimentare exuberante și peisaje aride, populate de uroborus – șerpi singulari și figuri târâtoare. Un spațiu claustrat în care orice tentativă de atificialitate dispare, iar pe fundalul unei naturi intermitent grave, personajele sunt reînscrise în registre eliberatoare. În practica Anei Botezatu, sculpturile ceramice sunt antropomorfizate sau înzestrate cu trăsături animale; obiectele-în-devenire se revoltă împotriva domesticirii decorative sau forțării lor în banalitate. Sculpturile hibride sunt perpetuu dinamice; depășind dihotomii facile și ierarhizări stereotipice, ele devin „subiecte recalcitrante” (Bruno Latour). Dalmațianul păzește templul din lut ridicat pentru un companion dispărut, siluete bipede și patrupede își caută locul neîncetat, în timp ce poartă în spinări sau se încolăcesc în jurul unor sfeșnice asimetrice. În altă parte, organisme fantomatice respiră la unison, învăluite de pânze bătute de vânturi deșertice — there is no ego when working with ceramics. Lucrările lui Alex Bodea mapează scenografii complexe și reportaje istorice scrupulos documentate, mânate de rememorări vizuale și speculații critice. Lăsând loc imaginației și exagerărilor, limbajul textual dictează lucrărilor aranjarea spațială — ciuma din timpul lui Caragea este imaginată la periferia unui București scăldat într-o lumină galbenă, bolnăvicioasă. Întâlniri stradale tranzitorii și apariții spontane – toate observate în călătoriile personale – oferă prilej speculației. În viniete iau naștere personaje cartoon, fețe albe, siluete hibride, instanțe mortuare. Rolurile de gen sunt chestionate, persoanele marginale, recuperate. Poveștile singulare, independente, își comunică cu fragilitate. Sfeșnicul-talisman din lucrările Anei Botezatu și dârele, izbucnirile de lumină din scenariile picturale ale lui Alex Bodea funcționează ca intermediari între cele două trasee — ele concentrează, semi-mistic, semi-speculativ, uniformizează negocierile perpetue, distanțările familiare. Expoziția se deschide în rezonanțe afective, în timp ce întoarce priviri iscoditoare, pe alocuri, moralizatoare, iar destinația finală devine un loc de refugiu, un adăpost (o oază?). *Louise Glück, „Afterword”, Faithful and Virtuous Night, 2014. *text de Irina Bodei Multumiri speciale lui Catalin Ilie, Luminita Ratiu, Erik Constantin și Galeria Ivan. Foto: Cătălin Georgescu

 

 

Post a Comment