„La mijlocul cărării vieții noastre m-am pomenit într-o pădure-întunecoasă – căci dreapta cale era pierdută. Vai, greu îmi e să spun cît de sălbatică și aspră și plină de putere era pădurea asta, că mi se-nfricoșează cugetul din nou. Amară, cu puțin, e numai moartea. Dar ca s-arăt și binele pe care-ntr-însa l-am găsit, voi povesti ce alte lucruri am văzut. (…) ”
Așa începe Infernul, prima carte din Divina Comedie de Dante Alighieri. Aici o avem tradusă admirabil de Cristian Bădiliță care alege să renunțe la rima ce a dat în alte traduceri un aer arhaic poemului. Pe frecvență modernă Dante deschide printr-o invitație pentru cei în floarea vîrstei: stop, ai intrat în pădurea lămuritoare, aici lucrurile capătă contur, ești obligat să produci introspecția care te va scufunda în cele zece bolgii. Marian Zidaru vine să susțină această incursiune prin desenele și instalațiile lui cu vibrație apocaliptică.

expoziția lui Marian Zidaru va conține și un film făcut de Regina Ionescu