„După 21 de ani de galerie, într-o dispută cu un apropiat, în care, după cum mi-e firea, m-am înfierbîntat prea tare, am strigat, am perorat, am declamat și am strecurat și niște înjurături ca și cum ar fi semne de punctuație, am fost oprit calm cu scurta frază: „Popescu, judeci emoțional, nu rațional!”. Am simțit că-l omor, mi-au revenit în minte alte reproșuri absurde ale artiștilor … că problema cu mine ar fi că-mi face plăcere prea mult treaba cu arta, în fine, îmi venea să-i sar în gît, să-l mușc de grumaz, de corzile vocale…ușor Popescu, stop. Hai să ne îmbătăm în seara asta și să uităm. Hai! Hai. A doua zi, mai tolerant, am putut să trag o concluzie în ciuda zgomotului migrenei: e totuși adevărat că nu raționalitatea m-a ținut în arenă atîta vreme. Rațional nu se justifică, afacerea nu e teribiă, dacă vrei mai mulți bani trebuie să faci multe compromisuri cretine, stresul e o constantă, faima e de nișă, te lupți cu morile de vînt dar și cu Don Quixote. De fapt dansezi riscant cu mai mulți cavaleri ai tristei figuri. Rațional… my ass. Doar emoțional se justifică. Mai mult chiar, personal trebuie pus în joc cît mai mult. Așa îți rezolvi niște tensiuni interioare, îți supui niște demoni și uneori ai surpriza că după ce ai pus suflet în joc, cît poți tu de mult, tot dacă se poate, pîcla de pe tîmple se risipește, înțelegerea se trezește, se face lumină. (….)” Text Dan Popescu
Expoziția în care voi desfășura beneficiul personal/cultural/intelectual a 21 de ani de galerist al H’art va avea loc în palatul Lahovary din Calea Dorobanți Nr. 39
Expoziția ere aspecte delicate care ar putea vexa anumite sensibilități. Nu e recomandabilă tinerilor sub 18 ani. Ba am putea spune că legal le este interzisă. Sau nouă ne este ilegal să le-o prezentăm. Alegeți voi o variantă.”

Eu nu am sponsori cărora să le mulțumesc, nicio firmă nu ar risca asocierea cu temele abordate, sau cel puțin n-am găsit eu acea firmă extravagantă care să riște atît de frumos. În schimb am oameni fără de care această expoziție nu ar fi avut loc. Mai întîi Roger Akoury, acest mecena discret al artei contemporane fără de care n-am fi avut nici expoziția de față, nici Muzeul de Artă Recentă și nici Picasso în România. Evident, tuturor artiștilor cu care am colaborat de-a lungul anilor (și celor care nu sunt parte din expoziție). Lui Gorzo pentru primii ani de galerie cînd ne testam curajul și tinerețea, lui Gili Mocanu pentru susținerea intelectuală și sufletească constantă de-a lungul atîtor ani, Ioanei Marșic, lui Lucian Hrisav și lui Giuliano Nardin pentru felul total cum s-au implicat în producerea efectivă a expoziției. Gianinei și lui Tudor Grecu pentru dedicația entuziastă față de arta contemporană românească și pentru prietenia lor generoasă. Nu în ultimul rînd Oanei Băndărău pentru ochiul ager și calm de arhitect care a ajutat la panotarea extrem de dificilă pe care o veți privi.