„Legătura dintre natură și oameni a fost una simbiotică, de împreună funcționare înainte ca homo sapiens să se impună drept cuceritorul și stăpânul ordinii celor ce sunt în lume. În zorii istoriei hominizilor apare agricultura de subzistență întâi, intensivă din ce în ce apoi. Necesitatea hrănirii populației crește continuu, chiar în pofida războaielor, molimelor, urei de rasă, dominației unora asupra altora. Odată cu „civilizarea” tehnică, după ce nevoile de hrană și adăpost vor fi fost satisfăcute, în moravuri, obiceiuri, ordinea spirituală se instalează rafinamentul, gestul artistic, estetismul, florile devin decorul, (in)utilul plăcut simțurilor și inteligenței, moftul, devin simboluri, decadente uneori. Florile destinate înfrumusețării habitatului intim sau spațiului public, locului de celebrare religioasă, tămăduirii, daruri simbol pentru evenimente din existență, florile de ceai și aromate, câmpurile de rapiță, de maci, de in, serele de trandafiri, mucegaiurile nobile sau antibiotice, garoafa de la butonieră se așează stabil în cronologia evoluției omului în spațiul solar al bucuriei de a trăi. Îți trebuie conștiință ca să te poziționezi estetic, să observi magia și frumusețea culorii, parfumului, umbrei pierdute în întuneric a frunzei, câmpului de miozotis, pajiștilor cu flori de câmp. Ce valoare are o floare de mină, de seră, carnivoră dacă nu există ochiul geologului, botanistului, călătorului, îndrăgostiților, leneșului, estetului?!
În expoziția de față ne propunem să analizăm raportul, în continuă mișcare între artiștii contemporani și flori. Observăm florile simbolice și reale, cele putrezite, cele care punctează evenimentele vieții: nuntă, botez, logodnă, înmormântare, florile deșeurilor, florile din pergolă, trandafirul parfumului, busuiocul de descântec, nebunia bulbului de lalea care printr-o fascinație bizară asupra cetățeanului Olandei secolului al XVII- lea provoacă prima criză economică din istoria modernă, negoțul cu flori, brocarturile, dantelurile prețioase, decorurile cu simboluri florale și semnificații. Poate înflori o tumoră, sputa, un lichen, mucegaiul pe pereți, un ghiveci în bucătărie, un crin la nunta regilor Franței, ghiocelul din zăpadă, tuberoza pe marginea șanțului înnoroiat, carnea în putrefacție, sera cu flori exotice dintr-o capitală rece a unei țări colonizatoare, o tânără nubilă, primăvara, caisul care dă rod, mătrăguna și ciulinii. Flori frumoase, solare, florile pivnițelor și bunkerelor, bobocii zilelor și nopților noastre, florile ciupercilor atomice, florile lui Hogarth, Arghezi, Luchian, Monet sau Van Gogh sunt subiectul (im)previzibil al expoziției noastre. Peste optzeci de artiste și artiști sunt invitate/invitați să se raporteze efectiv sau simbolic la Floare: vindecătoare, frumoasă, subversivă, otrăvitoare.
E lumea sensibilă o metafora a voinței divine? E lumea florilor o lume a lenei, a procrastinării a (in)utilului plăcut, o alegorie a bucuriei sau/și a decadenței?”

Raluca-Ilaria Demetrescu, curatorare. Coordonatori: Cristian Cojanu pentru 1001 Arte, Alex Munteanu & Raluca Ilaria Demetrescu pentru Contemporan Hair Space