TOP

Expoziția „LILIAN THEIL, o bătrână care surâde” de la Art Safari

„Când m-am întâlnit prima oară cu creațiile Lilianei Theil, am avut surpriza, senzația aceea rară că mă aflu în fața a ceva unic, original. Lucrările atrag și fascinează, apoi apare evidența unor sensuri pe care dorești să le descifrezi. Genuinitatea și frumusețea lor sunt dublate de un spațiu spiritual, un nivel mai profund decat imaginea. O umanitate în miniatură se lasă descoperită, dintr-o compoziție în alta, dintr-un detaliu în celălalt. Nimic din savantele pictograme cusute, desfășurate privirii și mirării privitorului, niciun detaliu, fie că e vorba despre arhitectură rurală sau urbană, portretul cântăreței transgender Conchita Wurst, încălțămintea Nike a unui sfânt din zilele noastre, prințul Charles în vizită în România, cetățeni lambda, avioane, automobile, petale de flori, fluturi sau semne abstracte, nu se află întâmplător acolo. Femeia aceasta extraordinară, prin pânzele sale crează o ordine, presărată de înțelesuri și metafore, în haosul lumii înconjurătoare, înzestrează cu sensuri, semnificații și simboluri tot imaginarul prezent în lucrări. Dotată cu un real talent de povestitoare, ea scrie minuturi de adevăr personal sub forma unui dialog între alter ego-ul său, bătrâna povestitoare – Iosefina și cel al soțului – Iosif prin care își descrie creațiile si întâmplarile vieții.  Împreună cu artista am căutat un titlu cât mai potrivit pentru această expoziție, aș enumera variantele ei: „O bătrână care suRâde”, „Cronica unei vieți lungi”, „Privind înapoi, viața o operă de artă”, „Meditații asupra termenului cumsecade” care este titlul unei lucrări la care s-a gândit și pe care a lucrat timp de 20 de ani sau „Înger ambiguu”, la rândul sau numele unei creații în care e vorba despre dualitatea ființei umane care pendulează permanent între bine și rău, între virtute și păcât.

Lilian Theil suRâde

Artistă neconvențională, răzvrătită în calmul ei, creatoare autentică, dotată cu imaginație și viziune nealterate de vremelnicele influențe exterioare, în afara sistemelor, ”ism-elor”, se naște în Brașov în iunie 1932, trăiește și crează în Sighișoara. Parcurge un drum artistic atipic, la fel ca personalitatea sa, reîncepe să creeze după vârsta la care alții ies la pensie. În practica sa artistică, în locul pensulei și al creionului, se folosește de acul de cusut cu care brodează manual creații inedite. Art Safari 2022, îi dedică o expoziție retrospectivă care relevă o operă originală, plină de culoare ce analizează în profunzime teme majore ale vieții: iubirea, trecerea în neființă, familia și legăturile dintre oameni, războiul, schimbările politice și sociale, consumerismul, ecologia, corupția, călătoriile și rosturile lucrurilor. În colaje textile sofisticate realizează o frescă complexă a cadrul vieții sale, a schimbărilor socio-politice ce au traversat secolul trecut și sfertul acesta de nou mileniu. Asistă la zbaterile tranziției post comuniste, descrie nazismul și apoi schimbarea către așa zisa democrație populară – teme istorice, experiențe cotidiene, aspecte ale societății. Încercările personale trebuie înțelese în spațiul vremurilor, indivizii sunt angrenați în rotițele unui mecanism socio-istoric larg cât viața. Cu minuția unui ceasornicar, Lilian Theil observă comportamentele umane de grup, tribale, statale, face o analiză de-a dreptul sociologică, explică lumea printr-o prismă personală, întotdeauna cu îngăduință,cu umor și fără ironie. Privește, subiectivează și apoi generalizează, este gânditoarea miezului de noapte când povestește sieși bunătatea și răutatea zilei și se întreabă ce a mai învățat, ce ar mai putea reda prin artă, noaptea e spațiul când circuitele gândurilor, cerului și stelelor sunt activate pentru spiritele lucide, croite din esențe puternice iar atmosfera nopții îi influențează gândirea, potențând simțirea. În multe dintre compoziții, e prezentă luna, plină, rotundă, prietenoasă, detaliu important pentru compoziție.

„Lilian Theil, cât de multe cercuri în lucrările dumneavoastră! Și luna această mare, zdravănă , mai peste tot! -Da, da, cât mai puține unghiuri ascuțite, cu atât mai bine! Și apoi e un detaliu care dă bine în ansamblul, îmi echilibrează compoziția.”

Înconjurată de pânzeturi, ițe și fire, așezată la masa de cusut, Lilian Theil brodează istorii despre existență și neființă, privește în îndepărtarea sinelui și a lumii și suRâde cu înțelepciune și îngăduință față de situațiile vieții și majestății artelor importante.

 

Experiență de viață si teme universale

Evenimentul șoc pentru întreaga suflare românească – Revoluția anticomunistă și anti-ceaușistă din decembrie 1989 – a reprezentat și momentul de catharsis, declanșatorul energiei creative a lui Lilian Theil, când (re)ia activitatea artistică la numai câteva zile după revoluție. Deși timp de 47 de ani nu a mai creat, începând cu acel moment de eliberare profundă, artista pornește acest demers creativ continuu. Conform spuselor sale, trăiește o stare prelungita de euforie, povestește că ideile au venit de la sine, au fost mereu acolo clari și limpezi, au așteptat doar momentul ieșirii la lumină. De atunci, nu s-a mai oprit din compus, gândit, filosofat, analizat și cusut „lucrări din cârpe” așa cum își numește operele. La scurt timp după căderea comunismului și ridicarea Cortinei de Fier și fii cuplului Theil, ca mulți alți sași din România, vor emigra în Germania. Astfel, cu un timp liber de curând dobândit, cu datoria de mamă împlinită și cu capacitatea de exprimare în afara cenzurii ideologice, fără teamă în fața unor negative consecințe sociale și politice, artista a pornit pe un drum de revelare a bogățiilor, gândurilor si emoțiilor proprii, printr-un act de creație original. „Cele mai importante lucruri în viață, mi-am făcut o lista, să nu uit, sunt: tandrețea, nu iubirea, iubirea e prea egoistă, sănătatea, să poți fii tu însuți și râsul.”

Personalitate cu viziune clară, limpede și imaginație debordantă Lilian Theil în creația operează cu două componente majore: experiența de viață ca punct de plecare pentru orice idee reprezentată artistic cât și abordarea unor teme majore pe care e cladită existența noastră în cadrul problemelor universale. Arta sa sofisticată și cerebrală povestește despre emoții și gânduri, trăiri proprii, sentimentele si evenimentele unei lungi vieți iar totul trece prin sita unei profunde analize filosofice. Prin istoria proprie, dubla sa apartenență etnică română și germană, la fel de importante ambele pentru desăvârșirea sa ca om și artistă, locuirea într-un spațiu dat -Transilvania, Lilian Theil folosește poveștile trecutului și cele prezente, experiența bucuriilor, împlinirilor, tragediilor și evenimentelor personale, familiale pentru a descrie lumea.

În aceste lucrări complexe, Lilian Theil gândește în imagini cu componentă politică și critică disfuncțiile societății și lumile interioare ale individului într-un fel pe care Merleau Ponty, filosoful francez l-a descris ca fiind privirea unui al treilea ochi, cel ce vede imaginile mentale, ochiul de dinăuntru.Teme majore ale civilizației: războiul, doctrinele politice, deportările care au traversat spasmodic secolul al XX-lea, vârstele omului și trecerea implacabilă a timpului, moartea, desparțirea, religiile, sexualitatea,  angoasele și bucuriile lumii moderne, pierderea și regăsirea de sine, emigrarea și imigrarea, tandrețea, senzualitatea, neputința fizică sau morală, toate se regăsesc pe rând sau grupate în spațiul creației sale. Într-o epocă a acțiunilor și imaginilor rapide Lilian Theil lucrează cu migală și răbdare, își pune gândurile în cadru, iar chestionarea lumii stă chiar la baza bătăilor inimii lucrărilor sale.

Tot ce i s-a întâmplat rău în viață, șocant sau traumatizant a devenit temă la care a reflectat ani de zile, din dorința de a o înțelege și de a transforma răul mai apoi într-un act de conștiință care să fie profitabil pe plan uman, iar nu demolator. În afară de moarte, orice poate fi transformat într-o situație pozitivă. Copiii sunt feriți de traumatisme în zilele noastre, artista crede că aceștia au nevoie de ele ca să învețe să trăiaiscă, râsul e important, trebuie să ne bucurăm de orice clipă, toate sunt frumoase, iar loviturile primite sunt subiect de gândire, ele trebuie transformate într-o „trăire avantajoasă”. Povestește că tristețea e un sentiment foarte frumos, pentru că nu este legat nici de furie, nici de reproș e dulce și tandră, Lilian se bucură când e tristă, ura și strică orice comunicare între oameni, distrug tot. Sursa de inspirație izvorăște din traumatisme, bucuriile izvorăsc din traumatisme, învățarea vine din traumatisme, trebuie activată atenția, nimeni nu poate observa real lumea dacă nu trece printr-un traumatism asemănător. ”Nu e bine să exagerezi cu sentimentele, nu este bine să fii prea legat de oameni, chiar și sau mai ales în cadrul familiei.”

Obiect textil, broderie, appliqué,colaj, țesătură cu acul

În mod tradițional, cusutul este conectat la o istorie a femeilor care erau ținute în interiorul spațiului domestic în roluri de subordonare. Femeilor, care nu au avut libertatea atâta vreme să studieze belle-artele, li s-a atribuit în majoritatea societăților patriarhale, modesta îndeletnicire a decorării spațiului casnic prin folosirea pânzei, acului și războiului de țesut. Lilian Theil ridică această ”îndeletnicire” la nivelul de artă majoră prin conceptualizarea materiei textile și transformarea ei printr-o analiză filosofică la egalitate cu artele practicate de-a lungul secolelor aproape exclusiv de bărbați: sculptura și pictura.  Vine să desăvârșească, alături de alte ilustre artiste românce: Lena Constante Margareta Sterian, mai recentele Ana Lupaș, Cela Neamțu, Șerbana Drăgoescu și altele, printr-un discurs actual, nevoia de recuperare a artelor considerate până de curând, minore.

În lucrările, sale artista examinează metodic lumea prin tehnica colajului textil, a broderiei, a țeserii cu acul juxtapunând ideile într-un mozaic textil savant organizat. A ales tehnica textilă și pentru că „nu-i place să trăiscă într-o societate care cumpără și aruncă fără discernământ”, astfel opera sa capătă o importantă componentă ecologică. Profund marcată de o carte apărută în 1972: „Limitele creșterii” de Dennis Medows, Donell Meadows, Erich Zahn și Peter Miling, carte raport pentru proiectul Clubului de la Roma privind situația în dificultate a omenirii și un studiu despre viitorul economiei mondiale, despre suprapopularea planetei și despre distrugerea resurselor naturale ale pământului, Lilian Theil începe să aplice principii ecologice pe care le folosește chiar în viața sa de zi cu zi mult înainte că acest subiect să devină la modă. Ea observă ipocrizia societății actuale: atâția apărători pe hârtie sau ecran ai ecologiei dar care călătoresc mereu în toate direcțiile, participând astfel la poluarea planetei prin consumul de combustibil fosil folosit pentru transport!

Artista folosește deci materiale vechi, le reciclează, le scoate din contextul original și le reutilizeză într-o creație artistică contemporană. Astfel funcțiunea materialelor reciclate se deplasează într-un context nou, conceptual.

Ideea creației artistice pe suport textil i-a venit și de la situația că înconjurată fiind de nenumărate cârpe, mama și soacra, sașii care emigrau au lăsat în urma lor întregi garderobe, doamna Theil nu iubește să cumpere haine. A ales cusutul și pentru că nu i s-a părut câtuși depuțin util să ”să stea ore în șir în fața unui șevalet, să obosească” a preferat să fie așezată în fotoliu unde să mediteze, să coasă complexe și rafinate opere de artă pe suport textil și să privească serialul preferat «Furtuna dragostei».

Gânduri, meditații, sentimente

Când nu coase, citește și privește lumea cu sufletul unui fin observator, cu un ochi ce simte enorm și interpretează într-o cheie personală totul, cu o claritate și o logică fără abatere. Lilian Theil nu acuză, nu țipă moralizator la oamenii ilustrați de ea, nu se revoltă pe faptele lor, tandrețea, empatia și o înțelegere calmă atât a situațiilor de viață cât și a celor istorice însoțesc totalitatea operei sale. Istoriile și poveștile redate sunt puse în perspectivă, cu detașarea povestitorului înțelept iar nu cu indiferență și răceală.În lucrările sale se regăsesc sentimentele și senzațiile lumii care ne înconjoară: frica, iubirea,  spaima și/sau acceptarea morții, durerea, consolarea dupa despărțiri, trăirile provocate de război si privarea de libertatea socială, politică sau individuală, emoțiile produse de muzica rock sau de muzica lăutărească, avem yoga, îngeri, calculatoare, bani, internet, trecem prin vârsta copilăriei, căsniciei, iubirea și conflictul din interiorul familiei, al tribului, al societății, despre clătinarea și recompunerea lumii, decrepitudine, plictiseală și speranță. Un loc foarte important în creația să îl are o familie pe mai multe generații de etnie roma din Brătei localitatea din preajma Sighișoarei, de care o leagă o prietenie veche de peste 50 de ani. S-a însoțit cu acești oameni în diverse evenimente ale vieții lor, a învățat multe din intelepciunilea lor, au împartit unii cu alții gânduri și impresii importante. Într- o societate rasistă precum cea românească, Lilian Theil analizează și observă raportul dintre oameni și  răul pe care ni-l facem unii altora, fără să moralizeze, să acuze sau certe.

Lilian Theil trăiește și crează in Sighișoara. S-a născut în Brașov în 16 iunie 1932 într-o familie cu dublă origine, mama sa provine dintr-o descendență veche de sași transilvăneni iar tatăl e român. Școlarizată în Brașov, frecventează grădinița în limba germană iar cursurile școlii primare și liceul ”Principesa Ileana” în limba română.

Bunicul matern al artistei – Wilhelm Breckner a fost avocat. Carl Maager stră-străbunicul, în calitatea sa de delegat al sașilor transilvăneni la curtea Austro-Ungară, prin abilități diplomatice a obținut finanțarea și realizarea căii ferate între Transilvania și Țara Românească, care să străbată munții, deși curtea imperială prefera o legatură feroviară cu Serbia. Existența acestei căi de transport va duce la creşterea schimburilor comerciale dintre Transilvania şi România și va crea bunăstare economică începând cu partea a doua a secolului al XIX-lea. Mama sa și bunica care purtaua același nume Josefine Brekner acelasi nume, vor emigra în Germania în 1965 iar Lilian și Josef Theil soțul ei decid să nu părăsească în România.

Lilian Theil este nepoata doctorului Alexandru Obregia (1860-1937), părintele psihiatriei românești, întemeietorul și directorul spitalului Central, cel mai mare și modern spital din România din acea vreme, construit la inițiativa și după conceptul său între 1907-1910 și creatorul și titularul Catedrei de Psihiatrie și Clinica bolilor mintale în cadrul Facultății de Medicină din București între 1910-1924. Neuropsihiatrul Alexandru Obregia și Cristina Valașek, bunica artistei au avut trei copii: tatăl artistei-matematicianul Alexandru Obregia, Maria căsătorită cu generalului Rădulescu și Nicoleta măritată cu Mihai Portocală fratele politicianului Radu Portocală care a pierit în inchisoarea politică Sighet. Tatăl Cristinei Valașek străbunicul artistei, iscusit meseriaș în sculptarea lemnului, s-a stabilit în România unde a venit la invitația Casei Regale Române pentru a realiza sculptura mobilierul Palatului Peleș, atunci în construcție. Alexandru Obregia din Iași, tatăl artistei studiază matematica în Berlin unde se îmbolnăvește de tuberculoză care îi va și cauza decesul pe când Lilian avea 13 ani. Figura paternă nu a fost prea prezentă în viață copilului Lilian, din cauza tuberculozei  care a făcut că tânărul matematician să petreacă majoritatea timpului la terapie în diverse sanatorii pentru bolnavii de ftizie.

Între 1944 și 1952, fiica, mama și bunica vor fi obligate de autorități, pe rând de nemți, apoi de comuniști să locuiască într-o singură camera a propriei case. Un an, ultimul din viața tatălui lui Lilian 1945-1946, acesta va locui cu cele trei femei în aceea unică încăpere.

Între 1950 și 1952, pentru un an jumate, Lilian Theil a studiat Pictura la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București la clasa pictorului Alexandru Schweitzer-Cumpăna și a asistentelor universitare: Adina Paula Moscu și Titina Călugăru. A fost colegă cu Octav Grigorescu si Georgeta Năpăruș. În 1952 e exmatriculată pe motiv de ”origini nesănătoase”; în teribilul deceniu al cincilea din secolul trecut, acest obicei generat de așa zisa ”luptă de clasă” înâmplându-se foarte frecvent. Tocmai înrudirea cu bunicul matern îi va cauza acesteia problemele, deoarece doctorul Obregia a căzut în dizgrația regimului comunist recent instaurat. Atât de absurde erau vremurile acelea! Câteva luni mai târziu, fiica, mama și bunica vor fi evacuate și din casă cu mobilă și toate obiectele. Prima noapte, au dormit pe stradă, atunci au și dispărut obiecte ale familiei printre care și un bust (sculptură) realizat de sculptorul Karl Storck care îl reprezenta pe savantul Obregia. Din 1952 și până în 1957 când, împreună cu soțul se va mută separat cu chirie, Lilian, mama și bunica vor locui în continuare într-o singură camera.

Îl întâlnește pe neuropsihiatrul Josef Theil, cu care se căsătorește în 1957, căsnicie din care se nasc doi fii, în 1959 Peter matematician și în 1961 Johannes medic, care la rândul lor vor avea trei copii: Andrea, Robert și Klaus. După un sejur de trei ani în Maramureș între 1957-1960, familia se mută în Sighișoara în 1962, oraș unde Josef Theil a primit repartiție la spital, pe post de medic neurolog. În 1965 mama sa și bunica maternă vor emigra în Germania. Mama va trăi acolo până în 1984.

Începând cu această perioadă, și până la evenimentele din decembrie 1989 care au dus la căderea dictaturii din România, Lilian Theil, soție și mamă duce o viață casnică, se îngrijește de casă și familie, își creste cu devotament copiii. Trece prin două inundații care îi vor distruge complet toată creația artistică, în special pictura realizată în anii studenției. Josef Theil, soțul va deceda în 2013, fapt ce o marchează profund.

Între 1990 și 2022 Lilian Theil, cunoscută pe plan local în Sighișoara cât și în unele cercuri din Germania expune în Berlin, München, Heidelberg, Gundelsheim Germania, Brașov, Sighișoara și București si de grup sau colective începând cu 2021.” Raluca Ilaria Demetrescu curatoare

 

Post a Comment