În arta lui Belu-Simion Făinaru, pierderea, lipsa, golul sunt teme centrale, cu referire evidentă la suferințele Shoah-ului. Lipsa poate fi percepută doar de cei care au conștiința celor petrecute în trecut. În cazul lui Făinaru, artist din a doua generație de după Holocaust, problema ontologică a ființei și neființei trece prin filtrul personal al experienței familiei şi semenilor săi apropiaţi.

Artistul a fost invitat să realizeze lucrarea în jurul căreia se organizează această expoziție. Instalația Lipsa face referire la o casă reală, folosită de o familie de evrei din Cămărzana (Satu Mare) timp de mai multe generații. Casa nu este o redare arhitectural fidelă a originalului, ci pare mai degrabă o casă apărută în visul unui copil, la fel de îndepărtată de realitate precum viața celor care nu mai trăiesc în ea.

Tot ca într-un vis, casa îndepărtată, ascunsă într-un sat printre munţi, parcă prinde viață. Auzim sărbătoarea de după lăsarea soarelui și venirea Sabbatului. Rochia de mireasă, fața de masă albă și lumânările umplu micul spațiu cu încredere în viitor, speranță și recunoștință.

Curator: Sebestyén György Székely

Belu-Simion Făinaru (1959, București) trăieşte şi lucrează în Haifa şi Bruxelles.