„Pentru artistul care este obișnuit cu gravurile, adică lucrează pe o suprafață mică cu o precizitate și o minuțiozitate ieșite din comun, pentru el deci pînza, vopseaua și culorile ascund alternativele tonifierii, a reîncărcării, a libertății. Ferenc Siklódy participase întîia oară acum aproape zece ani la o expoziție cu un tablou. Acest fapt, adică expunerea lui ca pictor a uimit lumea. Pînă în ziua de azi pictase mai multe serii și are idei hotărîte în ceea ce privește așa-zisa pictură a lui. Așa-zisă, spun, deoarece picturile lui nu devin aproape niciodată cu totul picturale, ele sunt mai curînd niște transgresiuni, schimbări de dimensiuni de-a lungul cărora împrumută, include ceva din lumea picturii în limbajul lui grafic foarte bine închegat. Astfel, își eliberează, își condimentează rutina grafică și atacă noi probleme și teme ale limbajului formal.

Tablourile acestea se pot include în trei categorii. Tablourile lui cu tonalitate gri, adică cele mai „pictorești” nu fac parte neapărat din vreo serie, ele formează totuși un tot unitar în spațiul expozițional. Acestea sunt forme simple, suprafețe care au efectul spontaneității și a monumentalității. Ele sunt urmele primordiale ale realității. Tema lor poate fi un obiect sau o imagine total obișnuită pe care artistul le vede ca un grafician și deci stilul e grafic dar se transcende pe el însuși. Liniile sunt pătrunse de plasticitatea formelor și de povestirile pitorești. Ele sunt de fapt experiențe care au ca scop suprinderea unor suprafețe, a unor forme sau a forței și în procesul acestei surprinderi privitorul se desprinde de la imaginea obiectului respectiv și  începe să-l intereseze relația de forțe dintre imagini, vehemența gesturilor, presiunea tonalităților care abia dacă se schimbă, dinamica legăturilor și a dezlegărilor. Aceasta este un proces care rezultă dintr-o nevoie internă, o aventură și o expediție pe un teren necunoscut anterior care rezervă o serie de tensiuni și surprize, dar asta are loc totuși între cadre determinate. Tonalitățile gri și nuanțele nu pun în umbră graficianul a cărui personalitate jucăușă o recunoaștem mereu.

Grafici sunt mai ales operele din seria făcută pe așternuturi. Poate că numai pînzele și contextul imaginilor le aduce pe acestea în relație cu pictura. Lucrări monumentale, ele sunt albe și gri. Grafitul este lucrat în pînză. Întîlnim aici suprafețe care amintesc de pietre și forme pietroase. Vedem sclipire, ascuțime, greutate, penetrație, măreție, forță.

Seria a treia leagă între ele tablouri colorate cu culori țipătoare. Sunt lucrări care prin formele, figurile și culorile lor amintesc uneori și de desenele copiilor prin naturalețea lor frustă. Siklódy ne povestește povestiri într-un mod expresiv. Lucrările sunt construite din motive tradiționale prin abstractizare. Se bazează pe povestiri personale și imagini concrete, toate formele și personajele pot fi identificate dar dacă nu asta ne interesează, reacțiile și sentimentele provocate de ele sunt importante.

Imaginile lui Siklódy au o forță eliberatoare. Sunt expediții artistice pline de provocări în care tensiunea este o condiție naturală, ea se întregește printr-o laxitate, flexibilitate și deschidere nemaipomenite. De-abia aici încep surprizele și observațiile adevărate.”

Eszter Túros

Traducere Péter Demény