„Toate experiențele noastre senzoriale rămân stocate în memoria noastră. Fie că este vorba de un individ sau de un colectiv, fiecare înregistrare mnemonică ne influențează pașii următori.

Memoria, un cuvânt adesea folosit în contexte antropocentrice, se regăsește și la animalele non-umane, plante, fungi, bacterii, sau inteligență artificială. Desigur, procesul de stocare, codificare și recuperare a informației diferă la fiecare, dar ca rezultat putem afirma că dă forma lumii în care trăim.

Deși mintea umană este configurată în așa fel încât să uite, uitarea este și ea o colecție de procese în sine, care trebuie distinse de codificare, consolidare și recuperare. Uitarea este o parte importantă a unui întreg proces în care memoria deservește un scop adaptativ, ne dă cunoștințe despre lume și apoi actualizează aceste cunoștințe. Uitarea ne permite ca indivizi și ca specie să mergem înainte.

Într-un mod speculativ putem susține că nimic nu se uită, și că totul este înregistrat într-un sistem universal de fișiere. Ca de exemplu „Înregistrările Akashice” despre care unele tradiții spirituale susțin că ar conține toată cunoașterea întregii experiențe umane cât și istoria cosmosului.

Plecând de la această premisă, artistele și artiștii invitați în expoziție prezintă printr-o serie de lucrări o înțelegere comună asupra memoriei fie ea individuală sau colectivă, umană sau non umană, prin suprapuneri și interacțiuni între practica artistică și experiențe personale.” SURSA: Indecis