În campusul Universității Politehnica din Timișoara, în aglomerația frecventă creată de studenții care se pregătesc să devină ingineri, un domeniu complet opus artei vizuale, se explorează diverse spații în care se pun în practică intervenții artistice.

Spațiul care a început să propage artă a fost META Spațiu, urmată apoi de alte inițiative precum: Orașul Paralel, Archa și UPT Campus Creativ. 

În portalul Orașului Paralel din cadrul Facultății de Construcții, scenografia este elementul care invită la descoperirea acestui spațiu, izolat și frecventat doar de studenți, în timpul orelor de curs. 

Proiectul lui Dorian Bolca, Refractions.Studying stages of water, introduce ideea de scenografie, de joc al luminii, într-un context în care singura licărire vine de la mașinăriile utilizate în contextul industrial.

Dorian Bolca a urmat studiile în domeniul sculpturii la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, între anii 2016 și 2021. Practica sa artistică se concentrează în special pe sculptură și instalație, lucrând cu materiale naturale precum lemnul, hârtia sau metalul, pe care le transformă cu sensibilitate. Lumina joacă un rol esențial în majoritatea creațiilor sale, devenind un element expresiv care amplifică impactul vizual și emoțional al lucrărilor.  

Analizând mai întâi spațiul, acesta reprezintă un atelier, un mediu în care munca fizică este pionul central. Deși frecventat de mulți studenți, simpla idee de a crea ceva artistic în acest loc este o noutate, un impuls prin care ingineria și artele pot învăța să conviețuiască împreună. Instalația lui Dorian este una complexă, prin care apa reușește să traverseze toate cele trei stări de agregare: solid, lichid și gazos, în strânsă relație cu lumina și automat refracția acesteia în cele trei etape ale apei.  Știința este un instrument indispensabil acestui proiect, cunoștințe legate de fizică, știința materialelor și chimie. Acesta devine contextul favorabil pentru punerea în practică a unor „experimente’’ artistice, în care pasionații de tehnologie și știință, descoperă artă, la fel cum iubitorii de artă învață concepte din domeniile științifice. Coexistența dintre artă și știință este abordată cu foarte mare interes de mulți artiști, precum: Olafur Eliasson, James Turrell, Stelarc, etc. Renunțarea treptată la ideea de white cube și orientarea către spații „imperfecte” – ateliere, fabrici, hale – marchează și o schimbare de paradigmă: în locul neutralității sterile, se caută acum contextul real, cu toate urmele sale de utilizare, de istorie, de funcționalitate. Imperfecțiunea devine aici nu un defect, ci un indiciu al autenticității.

Instalația Refractions.Studying stages of water este construită ca un sistem stratificat, în trei etape sau „scene”, care reflectă simbolic și fizic cele trei stări de agregare ale apei: solidă, lichidă și gazoasă. Acestea sunt suprapuse vertical, într-o compoziție sculpturală unificată ce va ocupa întreaga înălțime a halei industriale, propunând o meditație imersivă asupra relației dintre apă și lumină, dar și asupra modului în care aceste interacțiuni pot fi percepute atât din interiorul, cât și din exteriorul mediului acvatic.

Etajul 1- solid-gheață: În partea inferioară a instalației, au fost amplasate trei socluri speciale care au susținut blocuri de gheață. Acestea funcționează ca nucleul material al părții solide a apei, activând simbolic ideea de masă, stabilitate și refracție înghețată.

Etajul 2- lichid-apă: La nivelul median, suspendate în aer, se vor afla trei recipiente transparente interconectate printr-un sistem de furtunuri transparente, care permit observarea fluxului și mișcării apei. În interiorul acestei componente s-a integrat și o sursă de lumină, accentuând fenomenul refracției și jocurile vizuale specifice trecerii luminii prin apă.

Etajul 3- gazos-fum: În partea superioară, o rețea de țevi perforate a distribuit în mod controlat un fum special, generând o atmosferă gazoasă care a acoperit partea superioară a instalației. Această componentă vaporoasă simbolizează starea volatilă a apei și creează un strat ambiental care învăluie întreg spațiul.

Instalația este completată de o compoziție sonoră live, realizată din înregistrări autentice ale sunetelor produse de apă în cele trei stări ale sale – îngheț, curgere, evaporare. Aceste sunete vor fi procesate printr-un sintetizator și mixate în timp real, într-un performance audio sincronizat cu desfășurarea vizuală. Sunetul devine astfel liantul care leagă straturile instalației, traducând fizicalitatea apei într-un limbaj senzorial complet.

Revenind la conceptul inițial de scenografie, prezentat în cadrul proiectului Orașul Paralel, în instalația lui Dorian, apă devine actorul principal, protagonistul care schimbă 3 roluri pe parcurs, prezentând astfel multiplele personalități pe care un element al pământului le poate avea. Modalitatea de a pune în centrul atenției apa, evidențiată prin intermediul luminii, întărește ideea de putere a naturii, de diversitate și de echilibru, devenind ea însăși operă de artă. 

Utilizarea soclurilor, un element care face trimitere la tradiția sculpturii, artistul fiind absolvent al secției de sculptură, un obiect arhitectural care este reinterpretat într-un context științific, un simbol al ridicării unui element natural la rangul de artă. Hala se transformă și ea, este acoperită de jocuri de lumină în continuă schimbare, iar fumul maschează imperfecțiunile spațiului, punând astfel în evidență frumusețea creată prin atmosferă, tranziția de la tehnic la poetic.

Atmosfera este un alt simbol prin care Dorian captează atenția, publicul se simte mic în comparație cu măreția instalației, care este atât de înaltă încât atingerea ei pare imposibilă. Această imposibilitate trezește curiozitatea și așteptarea pentru a vedea ce se mai întâmplă. Sunetul, discret dar recognoscibil, ancorează vizitatorul în experiență. Este un sunet familiar, poate chiar domestic, care aduce instalația mai aproape de intimitatea umană, contrastând cu dimensiunea monumentală a spațiului.

Artistul, pentru a accentua relația dintre timp, spațiu și atmosferă, îmbină performance-ul cu instalația imersivă. La o simplă privire asupra lucrării, în afara spectacolului creat de artist, instalația impresionează datorită execuției: o instalație mare, cu trei recipiente transparente care sunt luminate și conectate între ele printr-un furtun ce pare că se mișcă. În momentul în care Dorian începe să performeze, lucrarea prinde viață, iar în acel moment întreg conceptul se dezvăluie – nu dintr-o dată, ci treptat. 

Dorian Bolca se situează într-un punct de intersecție între instalația imersivă (ca Olafur Eliasson), arta materială și temporală (ca Mineko Grimmer) și explorarea fizicii apei (refracția, stările agregate). Spre deosebire de artiști care folosesc simbolic sau digital apa, Bolca folosește apa reală, în transformare fizică, combinată cu lumină și sunet, creând o experiență multisenzorială unică. Comparativ cu Olafur Eliasson, care creează experiențe senzoriale imersive, dar mai degrabă conceptuale, Bolca inserează o dimensiune materială și fizică mai palpabilă, evidențiind procesele naturale și relația lor directă cu percepția vizuală și auditivă. În același timp, similar cu Mineko Grimmer, el acordă o atenție specială temporalității și transformării, dar o face printr-un ansamblu vizual și spațial mai complex și stratificat.

Refractions.Studying stages of water este o instalație care își spune singură povestea, momentele pe care le creează oferă informații privitorului, fiecare gest care urmează pare logic și jocul creat explică întreg procesul. Dorian a reușit să construiască o lucrare încărcată de știință, tehnologie, natură și artă, în care înțelegerea vine pe parcurs, iar informațiile teoretice se descoperă treptat, a înțelege ce se întâmplă acolo, fără să cunoști pasul următor, denotă o apropiere și o dezvoltare evidentă a științei și a artei vizuale. 

Dorian Bolca a realizat această creație artistică printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Creația nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul ei sau de modul în care poate fi folosită.

Foto credit: Benjamin Bledea