Seria de lucrări dedicate acestei expuneri este o reflecție asupra dramatismului existenței în general, de la micro la marco universuri văzute, nevăzute, imaginate, intuite.

„Remus Rotaru descoperă formula unui „fantastic al senzaţiilor”,  rezultată din crearea unei atmosfere stranii şi ambigue. Elementele grafice particulare nu se materializează în apariţii concrete, venite dintr-o lume haotică sau din obsesii ori trăiri lăuntrice aberante, ci se insinuează subtil din sugestii şi din percepţii proprii, menţinându-se într-o zonă incertă, în care luminile şi umbrele se întrepătrund, realizând forme stranii şi neliniştitoare.

Autorul „se joacă” cu neobişnuitul şi cu imprecisul, dezvoltând, pe suprafața textilă, un sugestiv cromatism al imaginilor, ce incită simţurile, în special pe cel vizual, provocând în același timp senzaţii neobişnuite de real şi de fantastic. Universul artistului se construiește din tensiunea dintre abstract și recognoscibil, dintre forma clar definită și fragmentul sugerat. Remus Rotaru creează această serie întitulată FIGHT, în care tehnica gestuală a liniei, a petei  difuze  se sprijină pe exploatarea savantă a resurselor misterului şi în care oniricul de factură romantică deţine un rol predominant. Remus Rotaru este un artist care își revendică locul în peisajul artei contemporane printr-o practică în care rigoarea tehnică și energia expresionistă coexistă în mod organic. Alegerea de a lucra cu tehnici mixte îl așază în descendența maeștrilor tiparului, însă abordarea sa vizuală trădează o neliniște modernă, o nevoie de explorare constantă a limitelor suportului și ale limbajului grafic.  Dacă Rothko propune „orizonturi” cromatice difuze, Rotaru propune orizonturi stratificate, cu texturi care amintesc de eroziuni geologice sau de păduri densificate în umbră. Dacă Kiefer aduce în lucrare materia fizică (plumb, paie, pământ), Rotaru aduce materia grafică prin acumulări de tuș, granulații și scurgeri, pete dense și forme tăioase – pentru a sugera adâncimea spațiului și trecerea timpului.

În esență, arta lui Remus Rotaru nu se mulțumește să fie o simplă demonstrație de măiestrie tehnică; ea este o meditație vizuală despre fragilitatea și persistența imaginii, despre felul în care trecutul și prezentul pot coexista în aceeași lucrare, fără ca unul să-l eclipseze pe celălalt.” Ludmila Moldovan