„Kantaje. De “la langue” aux oreillesˮ își găsește impulsul în cartea Quant à je (kantaje) de Katalin Molnár, publicată în 1996, la Editura POL. Katalin Molnár, de origine maghiară, a învățat să trăiască, să scrie și să gândească în limba franceză, această carte fiind concepută ca o masă personală și specială, în același timp. Lucrarea Ștefaniei Becheanu a fost creată la invitația lui Myriam Suchet, ca parte a cercetării creației ei, și a fost prezentată inclusiv la Maison de la Recherche – Sorbonne Nouvelle Paris 3 în cadrul colocviului Rémanence de „l’écrire classique” en régime littéraire contemporain (Années 1980-2020)/ Remanența „scrisului clasic” în regimul literar contemporan (anii 1980-2020) și al colocviului Friction des langues. Multilinguisme et traduction.

Această instalație vizuală și literară este o cercetare-creație ale cărei etape succesive se desfășoară pe măsură ce proiectul avansează. Literele se deplasează din spațiul paginii către simeze, unde formează tablouri-peisaje și se întrepătrund. Pe Ștefania a inspirat-o povestea și limbajul scriitoarei (care destabilizează cititul și scrisul). Aceeași „transcriere orală” a fost similară Ștefaniei Becheanu în momentul când a ajuns în Franța, mai întâi ca student Erasmus, apoi ca artist. Întrucât interoghează intimitatea împărtășită în lucrările sale, Becheanu a ales să invite vizitatorii să relaționeze cu limba lui Molnár pentru ca ulterior, la rândul lor, aceștia să pună sub semnul întrebării propria scriere, vorbirea intimă, sunetele pe care le produc. Această formă de instalație în care ne cufundăm, ne plimbăm și ne alegem propriul drum, în acțiune, este un portret al lui Molnár care devine într-un fel autoportret al artistei, indus de fragmente decupate din Kantaje. Noul peisaj astfel creat reflectă pe Molnár la fel de mult ca pe Becheanu și este oferit publicului care poate, la rândul său, să se transpună în experiența celor două artiste. Indiferent dacă pentru public franceza este limbă maternă sau a doua limbă, sau chiar limbă „străină”, acesta e invitat, de De “la langue” aux oreillesˮ, să facă o călătorie inversă pentru a găsi libertatea de exprimare și plină de emoții. Expoziția invită la o serie de întrebări despre încredere sau singurătate, dar și despre independență, vorbire și (ne)reproprierea/ înțelegerea limbii (deseori calificată drept „defectuoasă”) de către cei despre care pretind că nu o stăpânesc.