Dragostea și dorința au avut un rol esențial în dezvoltarea portretisticii, încă de la apariția acesteia ca formă de artă în Renaștere. Cu peste 100 de capodopere de la National Portrait Gallery din Londra, această expoziție urmărește chipul schimbător al iubirii printr-o serie de povești reale dominate de pasiune și de tragedie. De asemenea, ea urmărește rolul pe care l-au jucat portretele în încurajarea, susținerea și rememorarea iubirii, concretizate ca mărturii de dragoste, portrete de căsătorie sau obiecte care sfidează pierderea ființei iubite. De la ideea că dragostea era o boală periculoasă și până la celebrarea contemporană a acesteia ca modalitate de a găsi împlinirea în viață, iubirea a fost o trăsătură constantă și definitorie nu doar pentru portretistica britanică, ci și pentru experiența umană.