„Pregătind expoziția lui Nicu Ilfoveanu, pornită de pe un teren nesigur – o privire asupra proiectelor artistului de-a lungul timpului, dar încercând o îndepărtare de formatul de expoziție-retrospectivă – am dorit să construim un spațiu pentru expunerea lucrărilor de artă împreună cu un proces de lucru prin prezentarea unor contexte de atelier. Lucrările lui sunt în cărți și expoziții, nu stau fizic, în atelier, înrămate și puse pe rastel. În atelier găsești posibilitățile lor – un cadru de 35 mm pe film poate deveni multiple lucrări (conțin alegeri de natură tehnică – specifice mediului și narativă – ce țin de subiect).

Între “Steampunk Autochrome” (2004) și “Probă de laborator” (2021) se desfășoară o activitate care, în mod evident, cuprinde ambele stadii – schiță și lucrare. Alegerea de a expune și chestiuni de atelier, interne, e dată de practica lui Nicu Ilfoveanu, de atenția pe care o acordă lucrului în atelier, dar și de felul în care se raportează la mediul fotografiei. Cred că e importantă această discuție tocmai pentru a deschide perspective asupra mediului de lucru, asupra fotografiei de tip analog, cărții, tabloului în fotografie și locurilor în care fotograful lucrează. Expoziția nu arată “cum se face”, ci “un posibil mod de a face” care poate fi luat drept o posibilitate (din multe altele). Pentru că atelierul artistului este, pe lângă un loc sigur de arhivare a peliculei și printului, un mediu al multiplelor posibilități de expunere și dezvoltare a proiectelor.

Despre lucrările lui Nicu Ilfoveanu se spune că arată contexte periferice transpuse în fotografie, film și carte cu o privire sinceră. Sunt descrise, de exemplu, de Marta Smolinska în contextul regimurilor politice care îi traversează biografia – comunism, tranziție, actual, cu accent pe documentarea stării de tranziție neconsumată. Cum ne uităm la oamenii fotografiați alb-negru, analog, extrași din sau prezentați chiar în contextele în care au fost găsiți? Dar la pustiul și picturalul, la nivelul estetic, peisajul reluat cu ochii și interesul de azi? Ce se întâmplă între cele doua margini și cum se construiesc lucrurile?

Din „Tipizate” și „Phantom Inventory” s-au dezvoltat spațiul expozițional și cercetarea printr-o tentativă de inventariere care a dus la expunerea colilor de tipar ce stau la baza cărților, dar și a supraexpunerilor care se creează în procesul tipografic. Imposibilitatea inventarului vorbește despre modul de lucru. Publicațiilor le acordăm un loc “casnic”, de lectură în liniște, în paralel cu cel specific analizei din timpul imprimării – masa cu coli de tipar și maculatură. Dincolo de aceste spații de lucru, atelier, dark room, tipografie, laborator de imprimare, expoziția se încheie cu sursa imaginilor – călătoria, pe care o simt ca stând la baza tuturor acestor spații fixe și necesare.” SURSA: Galeri Posibilă