Expoziția PICTODROM a lui Dumitru Gorzo evidențiază câteva aspecte definitorii pentru arta lui. Pe de o parte, din perspectiva creatorului imaginii, acțiunea și procesul creației sunt importante în economia semnificației operei sale, și, pe de altă parte, din perspectiva privitorului, acesta este provocat să înlocuiască receptarea contemplativă a suprafeței, cu una participativă și imersivă.

În practica sa, fie că vorbim de desen sau pictură, acțiunea ocupă un loc la fel de important precum este finalitatea lucrării. Dumitru Gorzo ne-a obișnuit cu un tip de joc dublu, în care supune privitorul unui exercițiu al diversiunii, fiindu-i mutată atenția de pe lucrare, pe actul creației și viceversa. Se poate spune că ceea ce este necesar de urmărit în demersul său însumează atât finalitatea formelor noi, cât și parcursul petrecut în realizarea acestora. În acest cadru de idei, lucrarea de artă își pierde din autonomie, iar mediumul își pierde din puritate, părăsind tradiția teoriei moderniste, conferind picturii și desenului o dimensiune critică și performativă.

Cu toate acestea, Dumitru Gorzo nu apelează la performance, în sensul tare al termenului, ca o categorie a artei contemporane, sau la o formulă postmodernă de act critic, în care arta lui ar deveni un instrument de discurs. Mai degrabă, „subiectul” operei lui e o prelungire a reglării și construcției continue a propriei subiectivități. Dimensiunea dinamică, activă și intervenționistă a demersului său artistic sunt componente care descriu un mod atipic și distinct de angajare a picturii în contemporaneitate.

Curator: Silviu Pădurariu

Credit foto: Arsmonitor