Anca Poterașu Gallery împlinește luna aceasta 10 ani de când și-a deschis ușile publicului iubitor de artă contemporană. Galeria este una dintre cele mai importante din România și reprezintă atât artiști consacrați, cât și tineri, activi în diferite medii – pictură, desen, instalații,  fotografie și video. Câțiva dintre artiștii cu care colaborează sunt Dragoș Bădiță, Iulian Bisericaru, Megan Dominescu, Oana Coșug, Aurora Kiraly, Iosif Kiraly, Adelina Ivan și Sebastian Hosu. Am stat de vorbă cu Anca Poterașu despre această aniversare, dar și despre viitorul galeriei așa cum se poate el vedea în aceste vremuri pandemice.

Ai în spate 10 ani de galerie. Luna mai este o lună de sărbătoare, pentru că în mai 2011 s-a deschis Anca Poterașu Gallery. Cum celebrezi cei 10 ani de activitate? 

Primul răspuns care îmi vine în minte este: muncă, muncă și iar muncă. Sunt fericită că am deschis expoziția Aurorei Király în preajma aniversării galeriei. În data de 3 iunie vă invităm la o discuție cu curatoarea Dhaka Art Summit, Diana Campbell Betancourt, proiecții de film, artist-talks, rezidențe de creație, ne pregătim de lansarea noului catalog de artist Iulian Bisericaru… sunt bucuroasă că avem de lucru.

În iulie ne pregătim de petrecere, să fie nopțile mai lungi și să sărbătorim așa cum ne dorim.

Uitându-te în urmă, cu siguranță au fost momente foarte frumoase, dar și momente grele la galerie. Care au fost cele mai memorabile, cele care merită povestite acum, la aniversarea galeriei?

Așa este, se adună multe povești – bagaje pierdute la târguri, peripeții prin aeroporturi, discuții incredibile și interesante cu artiștii cu care lucrez, vizite neașteptate la galerie, vernisaje cu ninsoare și ploi, dar și un public din ce în ce mai loial galeriei, hop-uri și bucurii, ca o cursă nebună cu obstacole și împliniri. Am construit o echipă împreună cu artiștii cu care lucrez, cu Cristina Stoenescu, Ingrid Ene și voluntarii cu care ținem legătura în expozițiile și proiectele lor.

Anul trecut a fost ca niciodată, când totul a înghețat, am realizat expoziții în  New York, București, Bruxelles și în Praga, aproape clandestin. Am așteptat momentul potrivit, am riscat carantina în altă țară, cu termene limită foarte strânse, bugete instabile, printre perioade de luni de zile în care am îngrijit mai mult de noul nostru spațiu din Popa Soare 26 unde ne-am mutat în 2019…

Unde te vezi peste încă 10 ani de activitate? Care sunt planurile de viitor?

Cred că activitatea unei galerii se va schimba – vedem deja noi idei în relație cu arta new-media, arta digitală. Relația artiștilor și a spațiilor de producție cu scena de artă se modifică și apar provocări noi la care piața de artă va trebui să se adapteze.

Sunt de fapt optimistă cu identificarea unor noi moduri de a imagina o galerie de artă, mai ales în România, unde contextul diferă de ceea ce împrumutăm adeseori din modele occidentale.

Aici îmi asum o serie de proiecte non-profit, rezidențe artistice, publicații, sau proiecte-experiment,  cross-media, interdisciplinare. Concret, în 10 ani vom găzdui rezidențe curatoriale și artistice în Popa Soare 26 în continuare, dar poate mai centrate pe proces și cercetare. Poate chiar și rezidențe și schimburi între galeriști, de ce nu? Vom organiza în continuare expoziții, dar prevăd și un program mai intens de colaborări internaționale în București, o echipă mai mare în galerie, o libertate de a promova arta și în alte zone din țară – visez la rezidențe artistice și în Maramureș. O parte din aceste planuri se materializează deja, creștem împreună o piață de artă funcțională și în România, iar atunci poate creăm un context mai favorabil unui viitor în care ne putem face planuri pe termen lung.