Am stat de vorbă cu Ciprian Mureșan despre cea mai recentă expoziție a sa de la MNAC, „Spectrul”, contopirea unor sculpturi monumentale recognoscibile ce reprezintă trei mari scriitori români: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Lucian Blaga.

Cea mai recentă expoziție personală te-a adus în “Sala de Marmură” a Muzeului Național de Artă Contemporană, instituție aflată în Casa Poporului din București. Lucrarea “Spectrul” a fost gândită special pentru acest spațiu sau au fost și alte propuneri pe care ai fi vrut să le expui în acest loc cu totul special?

Din cauza vecinătății cu catedrala, inițial ne-am gândit la posibilitatea expunerii instalației mele cu Voronețul din 2018, pentru că se putea obține un dialog interesant, iar în muzeu, privitorul putea să simtă “pericolul” creat de zidul bisericii care încearcă să te scoată din sală, un aspect sufocant al implicării religiei în societate, dar am renunțat destul de repede, pentru că Sala de Marmură e improprie pentru o asemenea instalație. Așadar, am început să lucrăm, împreună cu Călin Dan, curatorul expoziției, la mai multe variante. Pas cu pas, am ajuns la rezultatul pe care îl putem vedea acum, o sculptură din rășină care încearcă să dea impresia unui monument-Frankenstein. Lucrasem deja de la expoziția precendentă din București, din 2019, de la Galeria Nicodim, aflată într-un fost spațiu dedicat rescalării monumentelor după machete, cu subiectul ăsta al laboratorului unui sculptor, cu arta oficială sau cu problematica monumentelor publice.

În lucrarea “Spectrul” putem observa contopirea unor sculpturi monumentale recognoscibile ce reprezintă trei mari scriitori români: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Lucian Blaga. Care a fost criteriul acestei selecții? Te-au interesat mai mult personalitățile reprezentate, sculptorii care le-au creat, sau “viața” acestor monumente într-o cheie istorică?

Da, erau chiar mai multe personalități inițial, am încercat să lucrez cu figurile proeminente ale culturii, cele mai des “folosite”, dar și cu relația sculptorilor cu personalitățile reprezentate. Dar, mai important, este o lucrare despre soarta monumentelor, despre lipsa utilității lor azi și despre pierderea sensului inițial, cu trecerea timpului, în special despre actualitatea lor. Sculpturile multor personalități au fost folosite ca prilej de festivități inutile, campanii electorale, “marcarea teritoriilor” etc. De exemplu, dintre monumentele folosite ca material brut al acestei lucrări, Caragiale de Baraschi, a fost inițial Lenin, iar ulterior sculptorul i-a schimbat doar capul când a primit comanda pentru dramaturgul român. Monumentele folosite (Eminescu de Gheorghe Anghel, Caragiale de Constantin Baraschi din București și Lucian Blaga de Ladea din Cluj) au fost puse într-un malaxor, ca niște bibelouri sparte, în încercarea de a le da iarăși sens, iar cioburile recompuse aiurea reflectă moftul istoriei.

Mi-ai povestit parcursul prin care această lucrare a foat creată. De la desen, la modelaj, apoi la rescalarea ei prin negative. Eu cred că procesul prin care s-a realizat lucrarea este la fel de important precum lucrarea finală. Ne poți da mai multe detalii despre acest demers?

Da, am copiat negativele supradimensionate (pentru mine faptul că negativele, ca elemente secundare din procesul de turnare a unei sculpturi, la sfarsit sunt distruse este important, ca metaforă), totul devenind un proces formalist abstract. Adică am copiat curbe și volume. Ce mi-a plăcut este că din tranziția de la pozitiv la negativ rezultă o dublă deformare, prin copiere dar și prin supradimensionare, iar modelarea unui lucru în negativ e predispusă mai ușor erorii, de aici și deformarea de care vorbesc.

Ai făcut din revizitarea istoriei și mai cu seamă a artei de la începuturi și până în prezent, o rescriere a imaginii. Ești un artist moralizator?

Artist moralizator e prea mult spus, plus că rimeaza cumva cu lupul moralist. Nu e vorba de morală în revizitarea istoriei. Doar de o problematizare continuă.

Istoria ne arată cum majoritatea artiștilor păstrează o mare parte dintre idei “la sertar”. Ciprian Mureșan are proiecte neterminate, schițate sau abandonate? Ne poți povesti despre un proiect pe care nu vrei să-l mai realizezi niciodată?

Da normal că am proiecte abandonate sau neterminate. Unul dintre ele ar fi că am intenționat să copiez o carte pe plăci de cupru, în tehnica mezzotinta și de câțiva ani nu reușesc nicicum. M-am poticnit la imaginea textului, trebuie desenat în jurul literelor, practic albul foii trebuie gravat. Dar poate cândva voi avea răbdare.

Ce părere ai despre NFT-uri? Putem vorbi despre o nouă avangardă artistică în mediul digital?

Sincer, habar nu am, îmi miroase a strategie de marketing, dar cine știe.

Crezi în mentoratul artistic? Dacă da, ne poți da câteva nume de artiști emergenți pe care îi susții și îndrumi pe această cale?

Mentorat e un cuvânt cu prea mare greutate pentru mine, însă cred în comunicarea normală între generații, fără vreo forțare pedagogică. Am comunicat întotdeauna bine cu artiști din diferite generații, la fel și acum cu mai tinerii artiști, dar să dau o listă ar fi aiurea.