Bianca Serenciuc, născută în 2002, în orașul de pe Bega, este absolventă a Facultății de Arte Timișoara, secția de Arte decorative – design textil pe care a absolvit-o în 2023. În prezent, urmează un program masteral în sculptură, la Universitatea Națională de Arte din București. Bianca își propune ca activitatea sa artistică să devină un mijloc de a transmite mesajul egalității și al compasiunii. Artista urmărește să evidențieze felul în care omul se raportează la mediul său înconjurător și la ființele non-umane.

Ai transformat alimente și elemente asociate cu durerea în lucruri moi, tactile, intime. Ce rol are contrastul în mesajul tău artistic?

Nu cred că am fost conștientă de contrast la început. Pur și simplu îmi place mult textilul ca material de lucru și simt că mi se potrivește cel mai bine. Cred că a fost o simplă coincidență: pe cât de mult îmi place textilul, care are calitatea lui moale și primitoare, pe atât de mult îmi place să abordez teme care, pentru mine, au greutate emoțională. Dar mă bucur că această coincidență a avut loc, pentru că nu cred că lucrările mele ar fi avut același efect dacă erau din alt material. Deși am încercat să schimb materiale și teme de multe ori, aceasta e combinația care se simte cel mai autentic pentru mine. Cred că are și o oarecare legătură cu felul în care sunt eu ca persoană. Îmi place să ofer și să primesc un anume confort când vine vorba de discuții mai apăsătoare. Și cred că atunci când o persoană are parte de o exprimare corectă și de un mediu plăcut, sunt șanse mult mai mari ca aceasta să înțeleagă și să proceseze informațiile.

Lucrările tale au o componentă etică foarte prezentă. Ai simțit vreodată că arta poate răni, nu doar vindeca?

Da, sunt sigură că arta poate răni, la fel cum este capabilă să provoace o varietate de emoții. Într-o anumită măsură, cred că e parte din scopul artei: să ne facă să simțim. Deși nu cred că ea poate să fie cauza durerii, ci mai mult să stârnească o reacție. Însemnând că emoția este deja undeva în noi și a reușit să o aducă la suprafață. Ceea ce mi se pare un lucru minunat și, personal, cred că trebuie să simțim toate emoțiile pe care le avem. Ne place să despărțim emoțiile în categorii: pozitive și negative. Deși cred că ura, durerea, frustrarea și tristețea au și ele un scop la fel de important ca și oricare altele. Îmi place să cred că aceste emoții „negative” duc la schimbare. La fel de necesar este, totuși, să ne întrebăm de ce simțim aceste emoții. Și atunci arta are puterea de a vindeca.

Yummy microplastic

Crezi că un obiect artistic poate avea “memorie”? Poate ține în el urmele celor care l-au privit sau atins?

Mă bucur că ai pus această întrebare. Chiar mă gândesc des la acest lucru. Consider că nu numai obiectele artistice, cât și obiectele în general, au o anumită memorie. Îmi place să cred că fiecare lucru de pe lumea aceasta are o viață proprie, are un început, un scop și un sfârșit. Cred că ar trebui să avem grijă de obiecte, să realizăm că sunt mici părticele din noi, sunt idei pe care reușim să le transpunem în lumea fizică. Orice obiect e un rezultat al creativității. Dar, odată ce acestea au o formă fizică, ajung să interacționeze cu alte elemente, ceea ce poate avea diferite efecte.

Este datoria noastră, ca oameni, să avem grijă și să conștientizăm aceste efecte. Spre exemplu, cumpărăm o sticlă de apă. Până ca acea sticlă să ajungă la noi, a avut o întreagă poveste: de la momentul în care a fost concepută ideea, materialele care au fost alese pentru producție, energia care a fost folosită, felul în care acestea au avut un impact asupra mediului – toate aceste lucruri fac parte din memoria obiectului. Noi, ca și consumatori, avem rolul de a ne bucura de apa care se află în recipient, dar, totodată, avem puterea deciziei. După ce obiectul și-a îndeplinit scopul, decidem cum acesta o să-și continue viața. Atunci putem face un scurt exercițiu de imaginație în care vedem impactul pe care îl are decizia noastră.

Cat Call

Există un material pe care nu l-ai folosit încă, dar care îți place foarte mult? Ce te oprește?

Da, îmi place foarte mult sticla, mi se pare că are calitățile ei unice, pe care am încercat să le reproduc prin textil de multe ori și nu am reușit. Cea mai bună variantă pe care am găsit-o până acum este tulle-ul. Este destul de imposibil, acum că mă gândesc, având în vedere că sunt aproape diametral opuse: sticla este tare și transparentă, pe când textilul este moale și opac. Totuși, opusele se atrag și cred că aceste materiale au nevoie unele de celelalte.

Ce m-a oprit până acum este cunoașterea. Am mai folosit obiecte ready-made din sticlă în lucrările mele până acum, dar este în planurile mele de viitor și îmi doresc foarte mult să învăț tot procesul și cum se lucrează cu acest material.

Ce proiecte pregătești?

Momentan lucrez la proiectul de disertație și sunt foarte bucuroasă pentru că începe să prindă contur și să se apropie tot mai mult de viziunea mea inițială. Lucrarea va fi expusă în cadrul UNArte, la departamentul de sculptură. Nu am încă vreun plan concret, dar sper că voi ajunge să o expun apoi în cât mai multe locuri. Are un mesaj care îmi este foarte drag, vorbește despre consumerism și societatea actuală în care trăim și aș vrea să-l audă cât mai mulți oameni.

*May contain human traces

Cred că artiștii lucrează pentru ceva, au un scop mai mare, fie că este vorba de ei înșiși, public, conștientizare, etc. Care este scopul tău?

Și eu am aceeași părere. Cred că mult timp mi-am căutat scopul. Nu cred că această căutare a luat sfârșit, dar sigur mă simt mai aproape de un răspuns. În prima instanță, cred că arta mă ajută pe mine să procesez ce simt. Iubesc mult lumea în esența ei, iubesc natura și animalele cel mai mult. Simt multă tristețe și frustrare când văd că acestea sunt chinuite și exploatate. Nu știu exact ce pot să fac în privința asta, decât să îmi fac partea mea. Din păcate, ele nu pot vorbi, așa că vreau să le ofer o voce. Îmi place să îmi imaginez ce ar spune. Cred că acesta este scopul meu artistic: să încerc să ilustrez lucrurile care nu sunt auzite, să schimb modul în care sunt de obicei abordate temele și să ajut oamenii să gândească din perspectiva animalelor și a naturii. Sper că acest lucru duce la o anumită conștientizare, dar nu cred că rolul meu este să împing publicul spre o anumită ideologie, ci doar să ofer informația pe care o am.

Deep Dive