Credit foto: Giuliano Welther

Într-un peisaj artistic în continuă transformare, Norica Popescu și Andreias Welther aleg să își asume simultan rolurile de artiști și galeriști. Don’t F With a Dream Gallery a fost fondată din dorința de a oferi un cadrul alternativ, liber de ierarhiile lumii artei, ca expresie a unei nevoi de autonomie și demnitate profesională.

Absolvenți ai Universității Naționale de Arte din București, cu formări complementare în Franța și Italia, cei doi artiști au participat la numeroase expoziții în țară și în străinătate. În plan artistic, propun direcții distincte – reflecția asupra memoriei și identității, în cazul Noricăi Popescu, și explorarea condiției umane și a complexității relației dintre artist și propriul limbaj vizual, în cazul lui Andreias Welther.

Am stat de vorbă cu cei doi fondatori despre cum s-a conturat proiectul, despre echilibrul dintre practica artistică și gestionarea unei galerii, dar și despre primele evenimente organizate în cadrul acesteia.

Cum a luat naștere Don’t F With a Dream Gallery? Care a fost nevoia personală sau artistică ce v-a determinat să transformați o idee într-un spațiu real?

Noi visam să ne deschidem o galerie de artă cu mult timp în urmă, însă nu reprezenta un scop prioritar. Această dorință a încolțit din iubirea noastră pentru artă. Don’t F With a Dream – Gallery s-a întâmplat, în primul rând, tot din această formă de afecțiune, dar declanșatorul mișcării noastre de a înființa o galerie a fost reprezentat de nevoia de independență artistică și de conservare a demnității persoanelor creatoare. Am creat nu doar o galerie, ci o formă de protest cultural.

Am ajuns în acest punct destul de recent, odată cu parcurgerea unor experiențe profesionale dureroase pentru noi la momentele respective, pe care le-am trăit în contexte de colaborare cu diverse entități din domeniu, pe parcursul mai multor ani. Astfel, am realizat cât de nedrept este ca reputația și chiar soarta artiștilor să fie decisă de unele persoane care, sub o brumă de renume local și un aparent profesionalism, ascund niște atitudini și comportamente care, odată ce te apropii, ies la suprafață precum lighioanele zvârcolindu-se în pământul umed de sub o piatră ce nu a mai fost demult ridicată. Ne-am confruntat, așadar, cu fățărnicie, ipocrizie, maliție și adesea incompetență, iar stupoarea a devenit cu atât mai copleșitoare odată ce am realizat că, rolul esențial al entităților respective este de a proteja, susține și promova artistul, nu de a-l umili, denigra sau submina, uneori și în fața colecționarului invitat chiar de artist în galerie. În cele mai multe cazuri, astfel de atitudini taie aripi. Nu este și cazul nostru, pentru că mereu am găsit inspirație și putere pentru a ne urma visurile, chiar și în situațiile neplăcute.

Astfel, am ajuns să construim propriul mecanism prin care să promovăm și să punem în valoare arta noastră și a altor artiști care merită vizibilitate și susținere – pentru că știm cum și pentru că putem.

Ne dorim să inspirăm și să sprijinim cât mai mulți artiști prin atitudinea noastră și să le transmitem acest mesaj, prezent în statementul nostru (care poate fi găsit integral exclusiv pe platforma Kulth.art): „nu așteptați ca altcineva să vă pună arta în lumina potrivită – o puteți face voi înșivă! Dacă alegeți totuși să colaborați cu altcineva în acest sens, asigurați-vă că cei în mâinile cărora vă puneți încrederea și arta doresc într-adevăr să vă poziționeze în lumina potrivită, favorabilă și demnă, și nu în situații dezavantajoase, defăimătoare sau chiar ingrate. Fiți precauți și nu vă subestimați nici măcar o clipă – arta, demnitatea și munca voastră de o viață nu sunt negociabile”.

De acum, nu avem stăpâni pe lucrările noastre – nici măcar în proporție de 50% –, așa cum nici colaboratorii noștri nu vor avea. Lucrările artiștilor sunt realizate cu resurse personale: materiale (investiții în ani de educație și auto-perfecționare, materiale de calitate, chiria atelierului în care sunt realizate ș.a.m.d.) și imateriale (timpul, energia, gândurile, ideile, emoțiile și inspirația). Prin urmare, acoperișul temporar al unei expoziții, lângă o colaborare cu pretenții de exclusivitate care nu oferă nimic concret în schimb – poate doar o fărâmă de vizibilitate –, nu rentează cu adevărat pentru artist.

Așadar, cunoscând din proprie experiență realitățile uneori dure ale lumii artistice, ne dorim să le îmblânzim și să le transformăm, pe cât ne stă în putință, în experiențe pozitive.

Credința într-un vis comun, solidaritatea între artiști și, desigur, refuzul compromisurilor – asta reprezintă Don’t F With a Dream – Gallery. Suntem aici să reamintim unei lumi întregi că artistul nu e veriga slabă din lanțul trofic al artei, cum chiar colaboratorii săi tind să creadă și să-l trateze astfel. Artistul și visul său reprezintă nucleul întregului sistem. Artistul, galeristul, curatorul și toate celelalte persoane implicate direct în acest domeniu pot colabora eficient atât timp cât împărtășesc un scop comun: arta și prezentarea ei în cea mai autentică și valoroasă formă. Fiecare trebuie să-și cunoască rolul (artistul fiind singurul care poate să facă ce vrea el, inclusiv propria galerie).

Denumirea galeriei atrage imediat atenția. Ce semnificație are pentru voi această alegere?

Să începem cu termenul de „galerie”. Am numit acest mecanism de apărare și supraviețuire artistică „galerie” într-un sens preponderent ironic. Ironia din folosirea cuvântului „galerie” vine din contrastul dintre sensul tradițional al termenului (o instituție sau un spațiu oficial care reprezintă artiști, îi promovează, intermediază relația cu publicul și colecționarii) și realitatea pe care o criticăm – aceea că anumite „galerii” nu-și îndeplinesc aceste roluri, ci fac exact opusul: subminează artiștii, îi umilesc, îi tratează cu superioritate sau nepăsare. Noi nu revendicăm acest sistem corupt și fals, ci îl punem în oglindă, arătând absurdul situației. Dorim să întoarcem termenul împotriva celor care l-au golit de sens, noi folosindu-l ca pe o formă de protest cultural.

Cât despre Don’t F With a Dream – reprezintă un titlu fluid. Oficial, funcționăm sub denumirea Don’t F With a Dream, însă litera „F” este intenționat polivalentă. Ea poate trimite atât la termenul Fuck – în sensul de a nu profana sau sabota visul – cât și la Fight – Don’t Fight With a Dream –, ca un avertisment de a nu ne opune propriului vis sau visului altcuiva.

Am luat decizia alegerii acestui titlu într-o zi călduroasă de vară, când pluteam amândoi în apa sărată a ștrandului din Ocnele Mari. Poate că sarea, cu presupusele sale proprietăți vechi de când lumea – de a curăța și a proteja de rău – ne-a condus spre alegerea acestui titlu și poate că a devenit fluid pentru că atunci când l-am ales ne aflam în apă. Dar, cu siguranță, am decis ca acesta să rămână din dorința noastră ca denumirea să reflecte cât mai precis atitudinea, intențiile și scopurile noastre – de a avertiza o lume întregă să nu se pună cu un vis, în special cel artistic.

Cum se poziționează galeria voastră față de celelalte spații independente de pe scena artistică autohtonă?

Ne poziționăm ca un spațiu de autonomie artistică, născut din dorința de a recupera sensul real al sprijinului și promovării artiștilor. Nu suntem „anti” tot, dimpotrivă – suntem deschiși colaborărilor și avem în plan numeroase proiecte prin care dorim să ne concentrăm atenția asupra artiștilor de toate vârstele, care merită vizibilitate, dar nu beneficiază încă de ea așa cum ar merita cu adevărat. Suntem convinși că există entități în domeniul nostru care au rămas profesioniste și integre, iar o parte dintre acestea am avut bucuria și onoarea să le cunoaștem și să colaborăm cu ele. Ne dorim să descoperim cât mai multe astfel de inițiative și să ne unim pentru binele artiștilor și pentru sănătatea scenei artistice contemporane.

Sunteți artiști, fondatori de galerie și, în același timp, parteneri de viață. Cum se intersectează sau se completează viziunile voastre?

 Având împreună o istorie de peste 11 ani și împărtășind viziuni și țeluri similare, ne îndreptăm spre ele completându-ne și ghidându-ne reciproc. Am crescut împreună încă din adolescență, de la vârsta de 15 ani. Pe atunci, eram doar Norica și Andreias, elevi la liceul de arte și artiști doar în sufletele noastre, nu și în ochii unui public, încă.

Deși am parcurs același traseu educațional – aceiași profesori, aceleași săli de clasă sau de atelier, pe durata a trei cicluri de studii – ne-am dezvoltat mereu moduri diferite de exprimare artistică, precum și unele abordări distincte în raport cu viața. În aceste condiții, rolurile de artiști, galeriști și parteneri de viață se împletesc firesc, funcționând într-un echilibru atât de frumos și armonios încât devine dificil de explicat în cuvinte.

Considerăm că este un dar unic să ai alături o persoană care te înțelege în totalitate și care are toate datele necesare să te poată sprijini în orice împrejurare, cunoscându-ți trăirile și experiențele.

Cert este că, atunci când unul dintre noi preia rolul de galerist pentru celălalt, îl susține și îl promovează cu devotament, scoțându-i la lumină adevărata valoare. În acest context, eforturile depuse sunt sincere și considerabile – exact așa cum ar trebui să procedeze orice galerist în raport cu artistul pe care îl reprezintă. Desigur, aceste eforturi vor rămâne sincere și considerabile pentru orice artist care va colabora cu noi.

Galeria a debutat cu expoziția ta, Norica. Ce aduce în atenție Nana’s Dream și ce fel de dialog propune cu publicul? Cum se leagă de intenția generală a galeriei?

Nana’s Dream aduce în atenție, din perspectiva mea, ceea ce este cu adevărat esențial: afecțiunea, memoria, recunoștința, conexiunea, sinceritatea, sensibilitatea și forța interioară de a urma un vis, indiferent de împrejurări sau dificultăți. Prin această expoziție, mi-am dorit să vorbesc publicului despre importanța celor dragi și despre valoarea momentelor petrecute împreună cu ei. Cred că cele mai prețioase amintiri pe care le avem sunt cele trăite alături de oameni apropiați, iar prin lucrările mele am vrut să reamintesc cât de necesar este să le cultivăm, să le organizăm mai des și să le prețuim mai mult. Pentru că totul este trecător.

„Nana” îmi spun doar persoanele dragi – cele pe care le pictez. Ei sunt cei care mi-au susținut visul necondiționat, adevărații gardieni ai visului meu, iar Nana’s Dream este, în esență, o formă de recunoștință adusă lor. Un vis nu poate fi împlinit de o singură persoană, ci este rodul unei întregi comunități – al celor care au intervenit la momentul potrivit, în locul potrivit, contribuind cu prezența și sprijinul lor la împlinirea lui.

Așadar, Nana sunt eu – și am un vis pe care îl urmez încă de la începutul existenței mele: acela de a fi artistă și de a dărui lumii arta mea. Nu te pui cu un vis, mai ales cu „visul Nanei” – pentru că, așa cum spune și lucrarea mea brodată: Cine se ia cu mine rău… îmi deschid galerie și tot îmi urmez visul!

Titlul expoziției este unul atât de firesc și de potrivit încât, atunci când l-am găsit, am avut acel sentiment special de „Acesta este! L-am căutat în tot universul și l-am găsit! Sau m-a găsit el pe mine?”. Nana’s Dream nu reprezintă doar un ansamblu de lucrări, ci marchează un moment important al vieții mele, precum și un vis în continuă împlinire. A fost prima expoziție personală de amploare, iar faptul că a avut loc în galeria proprie, pe care am realizat-o până la vârsta de 26 de ani, a reprezentat un sentiment de împlinire cu atât mai profund.

Ne puteți vorbi despre evenimentele viitoare pe care le pregătiți și direcțiile în care doriți să vă îndreptați cu Don’t F With a Dream Gallery? Cum vedeți evoluția galeriei în anii următori?

Urmează expoziția personală a lui Andreias Welther, curatoriată de colaboratoarea noastră, Ana Arsinca. Aceasta poartă titlul de „Urăsc pictura, iubesc pictura”, fiind o reflecție asupra relației contradictorii dintre artist și propriul limbaj vizual. Suntem convinși că va fi o expoziție care va rămâne în memoria publicului pentru mult timp.

Despre planurile pentru anii următori, ce putem spune noi, de vreme ce în urmă cu puține luni, nu știam că vom avea galerie? Viața reprezintă o serie de circumstanțe surprinzătoare, iar uneori oferă mai mult și mai frumos decât am fi putut cere sau spera, așa cum ni s-a mai întâmplat. Ceea ce putem spune ar fi că deja avem în minte proiecte și perspective ambițioase, care doar așteaptă momentele oportune să se întâmple și în plan material.

Sperăm la colaborări benefice și de calitate pentru toate părțile implicate și ne dorim să formăm în jurul nostru o comunitate care să cultive și să răspândească încredere, sprijin, speranță, progres și sentimente bune în sufletele celor care vor interacționa cu noi.