Foto: Raluca Margescu. Courtesy of EVA Foundation

FOR THE ENGLISH VERSION CLICK HERE

Am fost pasionată de istorie și sociologie încă din liceu si mergeam des la muzee de artă împreună cu familia. Cu toate acestea, abia în timpul cursurilor de istoria artei de la universitate am început să privesc obiectul de artă ca pe o sursă academică și nu doar ca pe un produs estetic. Cred că expunerea timpurie a fost esențială pentru a-mi forma o direcție și un punct de sprijin, însă studiul academic riguros a fost indispensabil.

Pentru colecția pe care o prezint la EVA Foundation, cursul pe care l-am urmat în ultimul meu an la Yale, intitulat „Feminism și Artă Contemporană”, a fost cel care m-a format cel mai mult. Era un curs de sinteză care analiza bazele artei realizate de femei, începând chiar cu Judy Chicago și Jenny Holzer. A fost momentul în care am înțeles că feminismul nu este doar o formă de producție artistică, ci și o lentilă prin care arta poate fi privită. M-am simțit extrem de norocoasă să fi învățat atâtea din acel curs și mi-am dorit să transmit o parte din acea experiență prin textele concepute la EVA.

La Masterat m-am concentrat asupra artistelor din cadrul mișcării abstracte, iar la teză am ales-o ca studiu de caz pe Hedda Sterne deoarece m-a fascinat statutul ei de imigrantă: cum a ajuns o româncă printre figurile de vârf ale expresionismului abstract american? Expoziția Sirens începe cu una dintre lucrările ei din seria de la New York; o altă lucrare mai mare din aceeași serie a fost expusă la MoMA New York în perioada în care scriam teza.

Sincer, aș spune că gustul meu personal a influențat galeriile la care am aplicat! Întotdeauna am iubit-o pe Tracey Emin, încă din momentul în care am văzut câteva lucrări mici pe hârtie la Royal Academy Summer Show, probabil la vârsta de 12 sau 13 ani. Iubesc arta care este puternică și critică în felul acela. Am început să colecționez lucrări de Marguerite Humeau, Howardena Pindell și Sara Flores întâmplător, cu mult timp înainte ca fiecare dintre ele să expună la White Cube, însă acum văd clar afinitățile dintre ele și restul artiștilor din portofoliul galeriei. 

Primul meu job după universitate a fost ca stagiar la Gagosian, în Los Angeles, iar atribuțiile mele includeau trimiterea către toți colegii din galerie a unui rezumat al expozițiilor în desfășurare, precum și a celor mai importante noutăți din lumea artei. Cred că asta m-a determinat să mă implic în scena culturala de acolo, să descopăr artiste și artiști noi, să particip la vernisaje și să fiu mereu la curent cu pulsul orașului. Cred că acesta a fost cel mai important factor care mi-a influențat practica colecționării – sentimentul de zeitgeist, spiritul timpului în care trăim.

Prima lucrare achiziționată, din colecția EVA, este cea Louise Nevelson. Totodată, este și lucrarea care a inspirat restaurarea interioară a casei ce găzduiește EVA Foundation, realizată de Bogdan Ciocodeică. La cursul despre feminism pe care l-am menționat mai devreme, a avut loc o prelegere susținută de Julia Bryan-Wilson, care ulterior a publicat o carte despre sculpturile lui Nevelson. Nu mi-a venit să cred când o instalație de asemenea amploare a apărut la licitație…

Cea mai recentă lucrare care a intrat în colecția EVA este o pictură de Carrie Moyer. Peretele aflat vis-a-vis de lucrarea lui Louise Nevelson a fost unul dintre cei mai dificil de conceput , și probabil că m-am gândit la el timp de aproximativ doi ani. Știam că vreau să fie o pictură abstractă, dar nimic nu se potrivea. Nu sunt o persoană instinctivă când vine vorba de colecționat; de obicei iau decizii foarte bine gândite și am nevoie de timp. Dar am văzut această pictură a lui Carrie Moyer și pur și simplu mi-a plăcut – am cumpărat-o pe loc, la Basel, anul trecut.

Colecționez Andra Ursuța extensiv și am lucrări ale ei în diferite medii  – o consider o artistă excepțională. Dețin și lucrări istorice aparținând artistelor Hedda Sterne și Geta Brătescu. De asemenea, îmi place să urmăresc programul galeriilor din București și am achiziționat lucrări de Victoria Zidaru și Nona Inescu. 

O pictură a artistei Firelei Báez.

Lucrarea semnată de Helen Frankenthaler, White Lilac, a fost creată în timp ce artista avea o expoziție la Muzeul Guggenheim din New York. Este o lucrare pe care a ales să o păstreze în colecție și am fost foarte norocoasă să o pot achiziționa direct de la familie.

Dacă aș putea avea orice lucrare dintr-un muzeu, aș zice una dintre sculpturile Spider de Louise Bourgeois; cea de la Dia: Beacon, în afara New York-ului, este incredibilă, deoarece te poți apropia și observa segmentele din metal fuzionat. Și cea de la Guggenheim, în Bilbao, are o formă puternică.

EVA Foundation are menirea de a servi ca o punte între România și scena de artă internațională. Speranța mea este că va inspira un nou mod de privi arta, condus de gândire critică și o participare activă, angajată, a publicului. Planul pentru următorii doi ani la București este să continuăm să creștem colecția, în anticiparea următoarei prezentări expoziționale, și să invităm vizitatorii să revină pentru multiple vizite pe o perioadă mai îndelungată, încurajând astfel o privire mai atentă și reflecție asupra lucrărilor. 

În ceea ce privește planurile pentru următorii zece ani, aș spune doar că acum zece ani avem 19 ani, eram în primul meu an de studiu la Yale, gândindu-mă că voi deveni macroeconomist! Sunt foarte mândră de EVA Foundation ca primul meu proiect din sfera muzeală privată și sunt în egală măsură foarte curioasă, așa cum poate sunteți și voi, să văd ce oportunități noi va aduce următoarea decadă.