Faci parte dintr-o generație de artiști tineri, care s-au afirmat puternic în ultimii ani. Ai în portofoliu deja numeroase participări la expoziții de grup, sculpturile tale s-au vândut și în licitații..Cum ai defini mediul artistic bucureștean în care s-a format generația ta?

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Cred că mediul artistic bucureștean s-a integrat în parte pe o traiectorie care contrazice arta academistă a anilor ’70 – ’80, artă oarecum ostilă reprezentării abstracte a vieții și a personajelor. Această dimensiune a vieții bucureștene este în plină efervescență, se formează conectată la practicile culturale europene noi. Cunoaște un schimb de metode și practici artistice și culturale cu Vestul, formându-și prin asta rețele, idei și mobilitate.

Ai studiat sculptura la UNArte și l-ai avut ca îndrumător pe Aurel Vlad, artist care reprezintă pentru arta contemporană românească un adevărat reper, o parte importantă a structurii de rezistență pe care s-a construit ea, în ceea ce privește limbajul plastic al sculpturii. Care a fost experiența ta de student în cadrul secției și care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la profesorii tăi?

Da, am avut onoarea de a-l avea ca îndrumător pe sculptorul Aurel Vlad, iar cumularea de experiență culturală și artistică sub mâna dumnealui a fost mare. Am avut împreună ani buni, în care eu am învățat și aprofundat studiul. Cred, însă, că o realizare foarte importantă a fost transformarea paradigmei mele de gândire în ceea ce privește tehnica reprezentării artistice. Acest lucru s-a pordus organic, fără a-mi fi impiedicată libera dezvoltare a personalității. Anii mei de studenție au fost marcați de aprofundarea metodică a procedeelor tehnice și preluarea și integrarea în practica mea a unor anume elemente de limbaj. Cred că acestea sunt cele mai importante rezultate din interacțiunea cu profesorii mei, cărora le rămân îndatorat.

Anii de studiu reprezintă, pentru cei mai mulți, o perioadă de pregătire, urmată de emergență pe piața artei. Care crezi că sunt cele mai mari probleme de care se lovește un artist tânăr la noi în țară, unde piața de artă este încă nesigură și dezechilibrată?

Pentru statul român, artele și cultura nu sunt o prioritate. La noi, artele frumoase nu sunt tratate corespunzător nevoilor lor, iar urmările sunt triste pentru cultură și artisti deopotrivă. Cum bine ai spus, piața de artă este nesigură și dezechilibrată, dar nu numai atât…Însăși cultura și arta sunt zdruncinate și jerpelite pentu că publicul lipseste, în mare parte, fiind ocupat mult mai mult cu noile tehnologii, de exemplu, sau grijile zilei de mâine, în cele mai triste cazuri. Fără o încurajare materială a statului și fără un public activ care să observe, să participe și să critice inspirația ori viziunea artistică a tânărului creator, lucrurile se vor bloca la un moment dat. Motivația și determinarea sunt resurse care dispar ușor, ușor, dacă nu le susții.

Procesul tău de lucru este unul creativ, intelectual, dar în aceeași măsură…fizic. Materialele folosite îți permit o astfel de apropiere intimă, creator-lucrare. Modelezi, sculptezi, cioplești, sudezi, dar folosești și turnarea. Spune-ne despre ce înseamnă pentru tine procesele acestea și dacă lucrările pe care le realizezi capătă, într-un fel, din temperamentul materialului folosit.

Bună și potrivită întrebare, dar sunt convins că peste un anume timp întrebarea ta va căpăta și alte răspunsuri, mai mult sau mai puțin apropiate de ceea ce îți voi răspunde astăzi…
Fiecare perioadă trăită are sentimente și trăiri proprii ce capătă alte valențe și manifestări, odată cu trecerea timpului…Acum, ca tânăr debutant, simt cum energia curge prin propria-mi piele. Într-un timp relativ scurt am învățat să modelez amalgamul de idei și viziuni din minte. Cred că timpul îmi va domoli surplusul de energie, canalizându-mă pe un anumit tip de sculptură. Revenind la întrebarea ta, procesul creator mă ajută cumva spiritual, îmi relaxeaza și incită în același timp spiritul și forțează mâinile să finalizeze viziunea ce o am în minte, folosind argila, bronzul sau fierul. Cum bine ai zis, fiecare material are un temperament și o poveste, iar momentan îmi place să cred că stăpânesc arta turnării în bronz și alamă, tehnologia şticluirii, a matrițelor, tehnici neconvenționale. Recunosc că langă cuptorul de arderi mi se intensifică atitudinea față de procesul meu de creație. Îmi doresc să experimentez și să aprofundez și mai mult. Acelea sunt momentele în care mă regăsesc ca artist.

În prezent, ești parte din proiectul Orașul M, care expune artă în stațiile de metrou bucureștene. Totodată, îți vom putea vedea lucrările și în luna martie la Beautik, în Dorobanți. Povestește-ne despre lucrările pe care le-ai realizat pentru aceste evenimente. Cum se integrează ele în contextul expozițiilor?

„Oraşul M” este un proiect dedicat artelor vizuale și publicului călător al metroului bucureștean. Voi participa la sfârșitul lui februarie cu lucrarea “Evantaiul metis”. Personal cred că acest proiect este o ocazie pentru mine de a reflecta asupra intervențiilor conceptuale și sper ca publicul să accepte amestecul de estetică modernistă a enigmaticului Metis.
În martie voi expune la Beautik o paletă mai deosebită de lucrări ce îmbină alama și ceramica într-un mod minimalist cu viziuni experimentale și electrice. Sper ca publicul să perceapă calitatea și accentele plastice ale grupului de lucrări compus din The circle of life, Meditation Metis, Hallucination, Mixtus si Cubus, amplasate într-un spațiu rafinat, cu afinități exotice și moderne. Sunt convins că se vor integra excelent în contextul locatiei, aducând un plus experienței senzoriale a vizitatorului.

Uitându-te puțin în spate, care a fost pentru tine, până acum, cel mai antrenant proiect în care te-ai implicat și pentru care ai creat? Și care este cel pe care îl aștepți cel mai mult, anul acesta?

Proiectul cel mai antrenant a fost chiar primul realizat, adică „Metis”. A reprezentat deschiderea și debutul meu ca tânăr artist dornic de a-și expune esența mesajului simbolic Metis. Pentru prima jumătate a acestui an, mi-am propus să perfectez obligațiile contractuale cu diverșii clienți ce m-au onorat cu cererile dumnealor, iar din august mă voi alătura unui proiect interesant numit sugestiv “Lacrima ce nu plange”, planificat și susținut de un grup de oameni de afaceri iubitori de frumos și artă. Mai multe detalii și informații voi putea oferi după luna aprilie.