Am văzut lucrările Andrei Achim în expozițiile de grup din București și am vrut să cunosc mai multe despre arta ei. Ne-a povestit despre rolul artei ceramice în lumea de azi, despre locurile de unde își trage inspirația pentru lucrări, dar și ce înseamnă cu adevărat să lucrezi cu ceramica: un proces care te învață să fii răbdător și să iubești experimentele.

Ceramica a făcut parte dintotdeauna din limbajul artelor. După o perioadă în care a intrat într-un con de umbră, astăzi este redescoperită de artiști. Cum a început povestea ta cu arta ceramică

Povestea mea a început undeva prin 2014, când eram studentă la Modă, la UNArte. La secția asta nu mă simțeam foarte confortabil, ce-i drept. Îmi plăcea să concep haine, dar nu îmi plăcea să le realizez, deci nu aveam o relație naturală cu textilul. Mi-am dat seama ca mă străduiesc să duc la capăt lucrare după lucrare, fără să am ambiția potrivită în acest domeniu. Într-o zi mă plimbam prin curte și pur și simplu am văzut atelierul de ceramică al colegilor de la UNArte…și mi-a plăcut. La scurt timp o prietenă de-a mea mi-a oferit un job în atelierul cuiva care se ocupa de un curs de modelaj pentru copii. Cam așa am făcut eu cunoștință cu ceramica. Am lucrat șase luni sau un an în acel atelier, până când m-am decis că trebuie să mă întorc la facultate și să urmez ceramica. M-am pus pe drumul bun pentru mine. După ce am terminat facultatea nu am continuat spre master, am simțit că trebuie să lucrez și să mă perfecționez pe tehnică. În facultate se fac 3 ani la licență, dar ceramica este un mod de expresie foarte complex și simt că nici până astăzi nu i-am descoperit toate posibilitățile.

Realizezi niște obiecte de artă extrem de delicate, atât prin proprietățile fizice ale materialului, cât și prin ceea ce exprimă ele. De unde îți iei inspirația pentru ele?

Lucrez cel mai mult din experiențe personale. Lucrul cu ceramica a fost mereu pentru mine un fel de catharsis, un mod de a mă elibera de unele momente grele, de frustrări, ajutându-mă sa trec peste obstacolul din fața mea. Pe lângă inspirația pe care o iau din experiențele mele personale, am observat că, fără să îmi doresc în mod direct, mă leg cel mai des de mitologie și de o zonă de mistic, pentru că am interesul pentru lumea asta. Lucrul mă ajută să procesez ce se întâmplă în jurul meu, iar de multe ori ideile pe care le iau din viața de zi cu zi ajung să le leg de niște personaje mistice, proprii, care sunt de multe ori femei eroine, personaje feminine cu o energie superioară, care înțeleg mai mult decât mine și orice li s-ar întâmpla, au forța de a o lua de la capăt.

Fiecare obiect este unic. Cât de mult durează pentru a realiza o lucrare? Mulți dintre noi poate nici nu știm despre acest proces și cred că ar trebui…

Pentru o lucrare mai mare, partea de modelaj îți ia minim o săptămână. Trebuie să lucrezi cu materialul, să vezi ce poate, să îi testezi limitele. După ce termini de modelat trebuie lăsată lucrarea să se usuce lent, acesta este un proces pe care nu ai voie să îl grăbești. Desigur, în timpul acesta mai poți să intervii pe el, să mai sculptezi, dar nu să mai adaugi. Ceramica te educă să ai multă răbdare și în același timp, când te apuci de o lucrare, să o și termini. Dacă începem o lucrare, pentru noi nu există sa nu avem chef să ne ducem la atelier a doua zi, pentru că odată lucrarea începută, ea trebuie terminată. Mie îmi place foarte mult lucrul acesta pentru că îmi setează un ritm și o continuitate. În acest domeniu, materialele te educă, fiecare în parte, iar procesul de creație este, în sine, unul foarte important.
Apoi se face prima ardere biscuit, la peste 960 de grade. Prin ea faci materialul rezistent, dar îl menții încă poros. Se trece acum la partea de decor, când se intervine cu glazuri. Ele trebuie alese în relație cu materialul folosit, cu proprietățile lui, în funcție decât suportă el, pentru că trebuie întotdeauna să fii atent la temperaturi.. După decorare se mai arde o dată. Fiecare ardere durează cam 48 de ore, deci până și asta te face să fii răbdător. Este interesant că până în prezent se mai întâmplă să am surprize. Unele culori se schimbă după ardere, sau nu ies, deci tot timpul există dimensiunea asta de experiment. Îmi place că nu pot controla tot. De cele mai multe ori sunt surprize plăcute.

Care este, în opinia ta, rolul artei ceramice în context contemporan? Ea pare să fie revendicată mai ales de către artiste, alături de arta textilă, iar lucrările rezultate abordează teme foarte puternice din istoria feminismului.

Cred că fenomenul acesta se întâmplă cam de 10 ani. Ceramica, cum sunt și textilele, a iesit din zona de decorativ și nu mai este înțeleasă doar ca pe un meșteșug, ci este inclusă în categoria artelor în adevăratul sens al cuvântului.
Acum mai bine de 100 de ani femeile nu erau acceptate să studieze pictura, sculptura, așa că erau redirecționate către zona asta de textile și ceramică, adică decorativ. Odata cu schimbarea statutului femeii, ele au prins curaj și în ceea ce privește aceste domenii. Artistele care lucrează cu ceramica și cu textilele au multe de spus, iar acum este un moment favorabil pentru că lumea și-a întreptat mai mult atenția către artele acestea recuperate. Cred că o parte din motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru este că, în final, se înțelege efortul tehnic și intelectual pe care îl necesită aceste arte.

Unde îți vom putea vedea lucrările în perioada ce urmează?

Chiar în prezent se poate vedea, până pe 6 iunie, la Galeria Galateea, expozitia de design de obiect, unde am expus un set de ceai cu tematică erotică. În iunie voi participa la expoziția „Noi suntem ele” , inițiată de Raluca-Ilaria Demetrescu și curatoriată de Monica Popescu, la Manasia Hub. În vară va avea loc și expoziția Erotica, curatoriată de Raluca.