Până să ajungem să vorbim despre /SAC, am vrea să știm puțin mai mult despre tine. Știm că ai pus pe picioare Aiurart Contemporary Art Space, Editura Vellant, /SAC și ai o lungă experiență de organizator si chiar curator de expozitii. Când ai curatoriat prima expoziție de artă contemporană și care a fost aceasta?

Organizez expoziții de artă contemporană de mai mult de 10 ani, sunt editor de carte (inclusiv carte de arta) de mai bine de 15 ani, merg la expozițiile importante internaționale de artă contemporană de 20 de ani, respectiv, activez (doar) în domeniul cultural de la 20 de ani, hahah. În mod curent, nu îmi este specifică activitatea de curator. Mai curând, ca teoretician, dezvolt și propun concepte curatoriale în expoziții de grup, urmărind mereu narativuri multiple, intersecții între teme legate de prezențe-imersivități, explorări-re/contextualizări, spațiul-context expozițional, instituțional, public, al memoriei, istorii subiective și tempor(e)alități deschise, etc. În cazul meu activitatea de curator este mereu una colaborativă, implicând în demers echipa din jurul meu. Prima astfel de expoziție a fost „Inner object in outer spaces / Inner spaces in outer objects”, la Timișoara, în 2015, pentru prima ediție Art Encounters, a doua a fost Memory Leaks: NAG Intro/Retrospect, pentru aniversarea a 10 ani de NAG, la Arcub și Aiurart. Iar cea mai recentă explorare este expoziția curentă de la /SAC @ Malmaison, „L’Année dernière à Malmaison”, cu lucrări de Olivia Berckemeyer, Louisa Clement, Dumitru Gorzo, Gregor Hildebrandt, Adelina Ivan, Alicja Kwade, Haleh Redjaian, Henning Strassburger, Mircea Suciu, Philip Topovolac, Ambra Viviani, Thomas Zitzwitz, co-curatoriată cu Thomas Zitzwitz, și având alături o echipă minunată cu Justin Baroncea (exhibition design), Maria Ghement (exhibition design), Victor Bartiș (graphic design), Simona Abagiu (gallery manager @ /SAC), Teodora Grindei (technical manager @ /SAC).

Sunt mulți studenți la istoria artei care visează să devină curatori sau fondatori de galerii/spații independente. E un drum frumos, dar lung și, cel mai probabil, nu ușor. Cu siguranță ar vrea să știe mai multe despre ce înseamnă în realitate visul lor. Ce îți trebuie ca să reușești să faci aceste lucruri?…ne imaginăm că e necesar și un strop de încăpățânare:)

Haha, aș spune că e necesară multă determinare, nu încăpățânare, dar…Nu cred că sunt în măsură să răspund acum într-un mod obiectiv și general valabil, mai curând pot înșira aici, subiectiv, primele atitudini la care mă gândesc, care să-i însoțească-inspire pe drumul lor individual, precum: Prezența, atenția la Prezent, conversații-relații nesfârșite cu artiștii, abordări colaborative (s-ar putea ca încăpățânarea să nu ajute uneori aici) și transdisciplinare…

Sunt aproape 4 ani de când /SAC și-a început activitatea în București. În acești ani a devenit, cu siguranță, un spațiu cunoscut de artiști, studenți, persoane care lucrează în domeniul artei, dar și alți pasionați. Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpini atunci când pui pe picioare un astfel de proiect?

Construirea coerentă a unui spațiu-context (expozitional, curatorial, instituțional, șamd), finanțarea, comunicarea…

Ați pornit de la ideea de a avea un spațiu unde arta contemporană se poate manifesta, dar și un spațiu de cercetare, care lansează discuții despre artă în contextul prezentului. Ce ați învățat de-a lungul acestor ani și cum s-au schimbat obiectivele /SAC?

Au fost 4 ani intenși, dintre care doi de pandemie, cu multe schimbări/evoluții…
Cel mai important pas a fost deschiderea celui de-al doilea spațiu din București al /SAC după cel deschis în 2018, pe str. Berthelot nr. 5: /SAC @ MALMAISON un spațiu-context de coproducții, cercetări și practici colaborative și transdisciplinare în artele vizuale, performative și scenice, un spațiu aflat într-o comunitate-context, Atelierele Malmaison, o comunitate artistică ce include ateliere de artiști și spații de expoziții, recent fondată la Malmaison – clădire cu o istorie de aproape 2 secole, situată central, pe Calea Plevnei 137C.

Pe 21 mai s-a deschis expoziția pe care o co-curatoriezi alături de Thomas Zitzwitz, L’Année dernière à Malmaison, la /SAC@Malmaison. Spune-ne mai multe despre ea.

În cât de puține cuvinte? Turul ghidat durează cam o oră jumate :-)) Am prezentat deja mai sus artiștii și echipa și am vorbit împreună despre expoziție, în timp ce ne plimbam prin ea, într-un material pe care îl putem lega aici. În primul rând, titlul face referire la filmul L’Année dernière à Marienbad, la cadrele sale lungi-continue-fluide (asemănătoare și cu lungile coridoare de la Malmaison), la structura sa narativă ambiguă/labirintică, în care timpul și spațiul sunt cumva fluide, la multiplele sale intersecții de narațiuni (similar cu explorarea/abordarea noastră curatorială). Pe de alta parte, L’Année dernière à Malmaison este o incursiune subiectivă în temporalitățile clădirii Malmaison din București, în tempor(e)alități istorice, artistice și personale re/deschise într-un prezent/de-acum, în rețeaua de conexiuni dintre toate acestea (discutate în lucrările și în spațiul expoziției).

Ce alte proiecte pregătiți pentru restul anului 2022?

Nu îmi pace să stric eventualele surprize povestind despre proiectele în pregătire mult înainte ca acestea să fie prezentate. Voi spune doar că vom continua programul Open-Context, deschis în toamna anului trecut cu instalația performativă „Izolare într-o serie de stări liminale”. Sperăm că trei noi instalații performative, realizate colaborativ de echipe transdisciplinare, vor fi produse în această toamnă.