Bogdan Mihai Radu (n. 1979, Sibiu) este un pictor născut în România și stabilit la Londra. În primul rând figurativ, Radu este cunoscut pentru peisajele sale dramatice, pline de lumină, peisajele marine, naturile moarte florale și picturile sale vii și abstracte. Artistul a avut prima sa expoziție personală în 2002. Intitulată Past Shrouded in Shadow and Colour, aceasta a avut loc la Casa Ille et Vilaine din Sibiu. În 2003, Radu a fost invitat să devină membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Sibiu. În 2007, Radu a fost admis la Universitatea de Artă și Design din Cluj. În paralel cu perioada petrecută acolo, a participat la cursuri de măiestrie cu Cornel Brudașcu – un pictor respectat din generația mai veche, a cărui operă i-a influențat foarte mult practica. După ce a participat la Târgul Internațional de Artă de la Oxford în 2018 (unde a câștigat Premiul I, ceea ce i-a adus invitația de a-și prezenta lucrările ca invitat special la Târgul Internațional de Artă de la Tokyo), Radu s-a mutat la Londra pentru a se inspira dintr-o cultură și un mediu diferit. În noiembrie 2020, Radu a primit „Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria C, Arte Plastice”, pentru contribuția sa la artă și cultură. Lucrările lui Radu sunt incluse în mai multe colecții muzeale importante – una dintre cele maiimportante fiind Muzeul Național Cotroceni din București, România, și în colecții private notabile, inclusiv în colecții ale Familiei Regale a României. Radu continuă să trăiască și să lucreze la Londra și a obținut recent cetățenia britanică.

Când ai descoperit pictura și ce te-a determinat să continui pe acest drum?

Din copilărie am fost marcat de un film pe care l-am văzut la TVR. Se numea „Pictorul de la hotelul Ritz” și era despre artă, falsuri și procesul artistic. Am început să pictez pe la 8-10 ani. Ca orice copil coloram, dar filmul amintit mai sus m-a inspirat enorm. Era despre un falsificator de tablouri care m-a fascinat atât de mult încât am reprodus un tablou al bunicii. Așa a început totul. La început, doar mă jucam, dar când am văzut că îmi iese, am cerut alte tablouri de la rude și vecini, creându-mi o mică colecție. Totul a durat cam doi-trei ani până le-a descoperit mama. Apoi am copiat pe sticlă un portret de țărancă după Nicolae Grigorescu pe care îl am și în prezent. Primii mei cumpărători au fost rudele și colegii de serviciu ai părinților mei.

În 2007, ai fost admis la Universitatea de Artă și Design din Cluj, secția Pictură. Cum au fost cei doi ani de studiu și ce te-a determinat să nu îți poți finaliza licența?

Pentru mine, a fost o mare mândrie și bucurie momentul în care am fost admis la Cluj. La vremea respectivă, am fost motivat de criticul de artă Liviana Dan să îmi continui studiile și, într-un final, am intrat la Universitatea de Artă. Pot spune că a fost fascinant, exact cum mi-am imaginat eu: lucram după model și natură statică de dimineața și până seara. Așteptam cu nerăbdare a doua zi de atelier sperând că voi fi mai bun si că voi învăța lucruri noi. Dar, de când mă știu, am fost un copil cu diverse probleme de sănătate. Acesta a fost și motivul pentru care nu am mai continuat cursurile în primul an de facultate, deoarece am petrecut mult timp prin spitale. Profesorii au fost înțelegători și am trecut în anul doi de studii cu condiția să recuperez absențele din anul întâi. Dar problemele mele medicale continuau și am fost nevoit să întrerup definitiv facultatea la finalul anului doi și să mă mut în București pentru diverse tratamente. Regret și acum că nu am reușit să-mi termin licența, dar acest aspect negativ m-a ambiționat și mai mult să studiez în continuare de unul singur. Nici din partea familiei nu am avut suportul necesar pentru a continua facultatea. Pot spune că am suferit mult și din punctul acesta de vedere.

Cu Sir George Iacobescu la Hampstead Art Society, anul trecut

În paralel cu facultatea, l-ai cunoscut pe pictorul Cornel Brudașcu, care ți-a devenit mentor și îndrumător până în zilele noastre. Povestește-ne puțin despre impactul acestui artist în viața și opera ta.

Într-adevăr, l-am cunoscut pe maestrul Cornel Brudașcu în perioada facultății și n-am să uit niciodată ziua în care am intrat în atelierul dânsului. Am rămas fascinat pe viață. Profesorul meu de pictură de la facultate, Florin Ștefan, mi l-a prezentat pe maestrul Cornel Brudașcu. Treptat, s-a legat o bună prietenie între noi, devenindu-mi un fel de mentor spiritual; îmi dădea multe sfaturi, unele le ascultam, altele nu, eram încăpățânat, dar tot la vorba lui ajungeam. Urmăream cu mare interes și mă inspiram din pictura lui, în special florile pe care el le picta mă fascinau. Mi-a devenit și cel mai bun tovarăș, prieten, un fel de părinte spiritual, un mare maestru.

Ca orice student, rămâneam fără bani de culori, de pânză, iar maestrul Brudașcu mă ajuta. Până și în ziua de astăzi, dacă am nevoie de sfaturi pentru carieră, pentru pictură, tot pe el îl sun.

După trei ani petrecuți în Cluj-Napoca, a urmat mutarea la București. Ce te-a determinat să te muți în capitală?

Așa cum am menționat la întrebarea anterioară, din cauza problemelor medicale am fost nevoit să mă mut în capitală. Am fost încurajat și de maestrul Brudașcu să fac acest pas. Am reușit să îmi închiriez o mică locuință unde să și lucrez. Eram fascinat de oraș și de lumea culturală. Mergeam la expoziții, dar nu reușeam să expun. Acesta a fost începutul meu în capitală. În august 2010, am fost diagnosticat cu sindromul Guillain-Barré și am paralizat complet, după care am fost internat mai mult de doi ani de zile la Spitalul Universitar din București.

În 2018 ai luat un premiu important la Oxford International Art Fair, apoi ai plecat spre Tokyo International Art Fair. Detaliază-ne puțin traseul acesta.

În 2018, am decis să mă desprind de tematica florală și de influența maestrului Cornel Brudașcu, trecând la picturi de dimensiuni mai mari. Simțeam nevoia de a atrage mai multă atenție asupra lucrărilor mele, crezând că dimensiunile impunătoare vor capta mai bine interesul vizual.

Un prieten bun, Amit, m-a întrebat de ce nu expun și în străinătate. I-am răspuns că nu îmi permit financiar și am o teamă de eșec, accentuată de anxietatea cauzată de condiția mea medicală. Fără să îmi spună, Amit m-a înscris la Oxford International Art Fair și a trimis mai multe lucrări de-ale mele. Am fost acceptat și una dintre lucrările mele a fost pusă pe pagina principală a site-ului, menționând numele meu și țara din care proveneam: România.

Cu ajutorul unei sponsorizări de la doamna Rodica Nassar, am reușit să particip la acest târg. La Oxford, am avut un stand bun pentru care am primit multe aprecieri, culminând cu câștigarea marelui premiu. Pentru că am fost extrem de emoționat, nu am dat interviuri. Din cauza barierelor lingvistice m-am ascuns pentru a-mi calma emoțiile.

Mi s-a propus să vând lucrarea de la Oxford, dar am ales să particip cu ea la Tokyo International Art Fair, ca invitat special. În Tokyo, am fost onorat să fiu poziționat pe coperta catalogului ca „Special Guest”. Am fost surprins să aflu că și Dalai Lama era invitat special, deși mulți credeau că era doar o sosie. Întâlnirea cu el a fost scurtă și memorabilă.

La Tokyo, am primit o diplomă onorifică și lucrarea mea a fost achiziționată de un colecționar din New York. Această experiență mi-a dat curaj și m-a motivat să continui pe acest drum.

Mi-ai povestit că în cadrul Târgului Internațional de Artă din Tokyo l-ai întâlnit pe Dalai Lama al XIV-lea, care era și el expozant. Descrie-ne puțin cu ce s-a prezentat sanctitatea sa.

Întâlnirea cu Dalai Lama a fost foarte scurtă. Am avut ocazia să-i spun că sunt onorat să-l cunosc, dar nu m-am apropiat prea mult din cauza securității. Prezenta un catalog de mari dimensiuni cu pictura murale din Tibet. A fost o apariție scurtă, dar semnificativă și am fost mândru să fiu prezentat ca „Special Guest” alături de el.

Anul 2021 ți-a adus o mare reușită pe plan național: Ordinul „Meritul Cultural” în grad de „Cavaler„, categoria C – „Arte Plastice” acordat de către Președintele României. Ai fost surprins de distincție, sau a venit ca o încununare a performanțelor tale artistice?

Da, într-adevăr, mi-a adus o mare recunoaștere pe plan național. Am fost foarte surprins, dar cumva în sinea mea, mi-am și dorit. Distincția mi-a fost înmânată de doamna Ambasador Laura Popescu, la Institutului Cultural Român din Londra, iar la evenimentul organizat de Ambasada României a fost prezent și Sir George Iacobescu ca invitat special. A fost un eveniment emoționant pentru mine și poate cel mai important din cariera mea. Vreau să îi mulțumesc doamnei Ambasador Laura Popescu pentru susținerea ei față de artiștii români din diaspora. Nu știu cum reușește, dar este prezentă la fiecare eveniment unde expune un artist român pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii.

Cu doamna ambasadoare Laura Popescu la Royal Academy

Te așteptai ca filmul documentar „The Painting of a Landscape” filmat în atelierul tău din Londra de către regizorul Jonas Grimas, să câștige 9 premii și 3 nominalizări internaționale?

Sincer, nu mă așteptam crezând că este doar o înregistrare realizată pentru mine. Când a venit la atelier Jonas Grimas eram foarte relaxat, deoarece știam că filmarea o voi primi doar eu. Nu am făcut nici cel mai mic efort să vorbesc corect limba engleză. Am fost natural și puțin haotic, cum sunt eu de obicei. Acum, că am mai multă încredere în mine și că am prins mai mult curaj, aș vrea să-i propun domnului Jonas Grimas să facem un alt film documentar, dar mi-aș dori să fie în atelierul meu din România. Așa mi se împarte mie viața, jumătate în Marea Britanie și jumătate în România. Fiind half-half, simt cumva, că sufletul meu se întregește.

Anul acesta ai reușit să expui pentru prima dată la Summer Exhibition de la Royal Academy of Arts în Londra. Cât de greu se intră la o astfel de expoziție și care sunt artiștii „vedetă” cu care împarți simeza?

De 6 ani încerc să intru la această expoziție. Într-adevăr, este foarte greu. În 2021, am fost nominalizat pe short list la Summer Exhibition, dar nu am ajuns să îmi fie expusă o lucrare pe perete. Asta m-a făcut să mă ambiționez și mai tare. Acum, în 2024, am ajuns pe short list cu 2 lucrări, dintre care una mi-a fost acceptată să fie expusă: „După ploaie” — “After the Rain”. Sunt foarte mândru și bucuros că expun la Royal Academy, în Galeria II, curatoriată de Hughie O’Donoghue, Academician Regal. Expun alături de Vanessa Jackson și Mali Morris, ambele Academicieni Regali. În galeria alăturată, sunt expuși artiști precum Tracey Emin, Anselm Kiefer și, am fost plăcut surprins să descopăr, și un artist de origine română, Adrian Dica.

Pentru mine, ca artist româno-britanic (de curând am primit și cetățenia britanică), aceasta este o recunoaștere uriașă. Cumva, dacă ești expus la Summer Exhibition de la Royal Academy of Arts, ai intrat în rândul artiștilor recunoscuți în Marea Britanie. Devii o vedetă locală în lumea artei și a picturii și ți se deschid multe oportunități de expunere și de vânzare. Summer Exhibition este cea mai longevivă expoziție din lume, datând din secolul al XVIII-lea și cea mai importantă din punctul de vedere al publicului britanic.

Dacă nu ai fi fost artist, ce altă meserie ți-ar fi plăcut să practici?

Mi-ar fi plăcut să fiu art terapeut, pentru a lucra cu persoane cu probleme medicale. Am o specializare în direcția asta și poate că o voi folosi într-o bună zi. Și fotograf…

Proiecte și expoziții viitoare?

În luna iulie, voi participa la Hampstead Art Society Summer Exhibition în Londra, cu două lucrări: un peisaj din Transilvania și un peisaj marin. Expoziția va avea loc la Gallery 8, Duke Street St- James, London.

De asemenea, pe 10 iulie, voi deschide o expoziție personală la Institutul Cultural Român din Londra, intitulată „Inner Landscape – Peisaje interioare„, care va cuprinde 20 de lucrări inspirate din natură și experiențele mele personale. Expoziția va fi deschisă în Galeria Constantin Brâncuși până pe 20 septembrie 2024.