TOP

Cosmin Moldovan: „Îmi face plăcere să descopăr și să îndrum elevii talentați în direcția creativă a existenței lor”

Cosmin Moldovan s-a născut în 1976 la Arad, unde trăiește și lucrează și astăzi. A expus, printre altele, la Timișoara, în București, la MNAC și la Rezidența 9, la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, la Miercurea Ciuc, la Muzeul de Artă din Arad și în Italia, la Rieti.

 

Descrie-ne traseul tău profesional plecând din Arad (orașul natal) la facultate de Arte din Timișoara, apoi înapoi în Arad. Cum de ai rămas în zona de vest a țării?

Pentru mine Aradul și Timișoara au fost mereu locul în care am trăit / trăiesc și îmi desfășor activitatea. Din 1994 a  fost și este un periplu continuu între cele două orașe. Am ales Aradul după terminarea facultății în anul 1999, pentru că aveam un spațiu în care să creez, un spațiu din care am emigrat într-un alt spațiu, din care evadez din când în când, tot mai des în ultima perioadă. În anul 2006 am revenit la Timișoara pentru studii masterale și doctorale.

Aradul a rămas pentru mine locul în care creez și punctul de plecare spre toate destinațiile care mă așteaptă. Am rămas în zona de vest a țării fiind tentat de posibilitatea și ușurința de a ajunge cât mai repede în vestul Europei.

Imediat după terminarea studiilor universitare, care a fost principala ta activitate? Ai intrat direct în câmpul muncii sau ai continuat studiul în atelier?

După terminarea studiilor universitare (licenței) am ocupat un garaj pe care l-am folosit pe post de atelier, și împins de un imboldul creativ am inceput două serii de lucrări, care s-au concretizat ulterior în două expoziții aproape personale. Prima expoziție „FOARTE COLORAT” am organizat-o împreună cu Popa Laurian în mansarda Facultății de Arte din Timișoara în anul 2004, un an mai târziu am organizat aceeași expoziție și în Arad la Galeria Delta. A doua expoziție, „ISTORISIRI CU TRUP ȘI SUFLET” a fost organizată la galeria Fundației Triade din Timișoara.

Până în anul 2008 am funcționat ca liber profesionist și student după care am intrat în sistemul preuniversitar devenind profesor de specialitate. În 2013 am început slujba la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad unde sunt profesor de sculptură până în prezent.

Cum se împacă meseria de pedagog cu cea de artist?

Fiind în aceelași domeniu meseria de pedagog nu o deranjează pe cea de artist care este și ea o meserie până într-un anumit punct. În meseria de pedagog încerc să împărtășesc cât mai mult din cunoștințele acumulate de mine elevilor mei. În același timp îmi face plăcere să descopăr și să îndrum elevii talentați în direcția creativă a existenței lor, chiar dacă ulterior aleg un alt drum în viață. Ca și artist încerc asimilez  dintr-un alt punct de vedere ceea ce învăț.

Interesul tău pentru reciclarea obiectului prin sculptură îți definește oarecum creația din ultimii ani. Ai în plan să explorezi și alte zone vizuale, mai puțin estetice?

Mi-a plăcut întotdeauna să deturnez sensul obiectului sau a noțiunii de obiect. Am cules obiecte banale pe care ulterior le-am forțat să facă parte dintr-o poveste, care poate nu avea legătură cu el (obiectul), toate asamblate într-un mod ironic și uneori neașteptat spunând o poveste cât se poate de serioasă.

Primele serii de lucrări (2000) erau realizate din scânduri recuperate de pe șantierele de construcții sau din alte surse. În continuare îmi place să recuperez materiale, să folosesc obiecte de uz casnic și să adaug în descrierea lucrărilor anumite detalii, care uneori dau și o anumită notă ironică, ca de exemplu: resturi de lemn natural asamblate haotic cu cel mai fin adeziv, feștite în roșu, obiecte găsite la un magazin, atașate cu forța și răşină. Sau  descrierea tehnicii de realizare a lucrări ( având în vedere că de multe ori sunt întrebat cum am făcut lucrarea): Se face în prealabil trupul din ce aveți (eu am avut lemn, la fel ca și Gepeto) se adaugă puțin suflet, după gustul fiecăruia, se amestecă, se lasă la dospit o perioadă, se condimentează cu delicatese, se glazurează eventual, după care se pune la copt un timp (timpul de coacere diferă de la trup la trup în funcție de cantitatea de suflet folosită ), după care se consumă asortat cu orice doriti până nu mai rămâne nimic din dimensiunile ideale 85/24/15 cm

Da, am în plan și îmi doresc explorez și alte zone vizuale, mai puțin estetice, au fost câteva încercări timide, rezultatele nu au fost neapărat cele imaginate, dar nu mă las păgubaș.

Cât de actuală mai este astăzi sculptura? Se mai poate „reinventa” după secole de producție neîncetată?

Sculptura și artele sunt și vor rămâne actuale atâta timp cât omul va exista ca ființă. Ființa OM are pornirea de a crea ceva fizic indiferent de abordare. Eu cred că tot timpul sculptura și artele se reinventează se redescoperă, doar că noi, contemporani cu ea nu o percepem neapărat actuală, dar ea aduce tot timpul ceva nou.

Pentru că ești familiarizat destul de bine cu tehnologia și artele media, ce crezi despre „Metavers” & „Inteligența Artificială”? Cât de mult vor impacta viitorul artei?

„Metavers” & „Inteligența Artificială” le consider o extensie a ființei noastre, o altă personalitate pe care vreau să o încerc, recunosc că am gustat puțin (curiozitatea bat-o vina). Cred că inevitabil suntem atrași de vârtejul noilor media, îmi fac griji doar pentru modul de conservare în timp a acestor forme perene de artă. Ce se va întâmpla dacă omenirea renunță la curent dintr-un anumit motiv, cu aceste forme de artă? Nu vreau să dau sau să mă gandesc la un răspuns acum, poate mâine. Pe de altă parte și unele forme de artă considerate tradiționale sunt perene, ele rămân în amintirea colectivă câteva secunde și apoi dispar. Datorită acestor noi abordări, ACUM se schimbă percepția despre ceea ce înseamnă și este un artist, un creator.

Complicat de prevăzut cum vor rămâne Metavers” & „Inteligența Artificială” în conștiința artei dacă vorbim de viitor, cred că depinde de felul în care creatorii vor reuși să le îmblânzească.

În cariera ta artistică ai avut parte de extravaganțe? Dacă da, ne poți împărtăși și nouă una dintre ele?

La prima mea expoziție personală din 2005, la Galeria Fundației Triade, una din lucrările de sculptură expuse avea titlul: În continuare mă gândesc la budinca cu aromă de căpșuni și frișcă. După spiciul de deschidere în care a fost menționată și lucrarea respectivă, curatorul expoziției doamna Sorina Jecza a pus la cale apariția unui bol de dimensiuni generoase umplut cu budincă din căpșuni și frișcă, cred că această intervenție poate fi privită ca o extravaganță, în acel context; ulterior publicul a fost invitat să guste un desert menționat într-un gând al unei lucrări fără suflet.

Să presupunem că nu ați fi ales domeniul artelor vizuale și că ar fi trebuit să profesați altă meserie, care ar fi fost aceasta?

Mai sunt și alte domenii? Eu cred că el m-a ales nu eu l-am ales, și astfel joaca continuă.

Ce sfaturi le poți da tinerilor artiști de azi? Cât de simplă/complicată este „meseria” de artist?

Dont give up! Meseria de artist este una foarte complicată, este de la agonie la extaz, uneori trăieși cu impresia că spui ceva important prin ceea ce faci, după care brusc te lovește ceva și devii nesigur…

La ce proiect lucrează în prezent artistul Cosmin Moldovan?

Meșteșugăresc ceva în zona ceramicii combinată cu jucării mobile, și continui să desenez jurnale doar pentru mine și uneori pentru…

Post a Comment