INTERVIU DE OLIVIA NIȚIȘ

foto: @Contrasens

Dana Sarmeș este lucrător cultural, curator independent, critic și istoric de artă, dedicată cercetării în domeniul artei și politicii, artei și protestelor, precum și artei ca practică politică. Este membru fondator al Asociației Culturale Contrasens, care a primit în 2020 recunoaștere pentru activitatea sa la Gala Premiilor Asociației Fondului Cultural Național (principalul finanțator de stat al inițiativelor culturale independente) și director al Editurii Contrasens, o editură angajată în publicarea de cărți de artă. Împreună cu echipa sa de la Contrasens, organizează un program de expoziții și evenimente discursive axate pe relațiile dintre arta contemporană și determinațiile politice, stimulând producția locală și dezbaterile, implicând o generație mai tânără de artiști, curatori, scriitori, arhitecți. Agenda sa curatorială este orientată spre schimbările sociale și politice din societățile post-socialiste după 1989. În toate proiectele culturale și educaționale pe care le gândește, Dana Sarmeș vine pe contrasens, pentru că ea crede în originalitate și inovație, în școala altfel, în educația altfel și țintește schimbări autentice, cu impact, care să lase urme cât mai adânci în societatea românească.

Pentru cei care nu stiu, cum si cand s-a nascut Contrasens si cu ce misiune?

În 2015. Ne-am adunat 3 omuleți, doi dintre ei au fugit când au dat de greu și m-au lăsat singură, fiindcă este muncă să pui un ONG cultural pe traiectorie, apoi iar ne-am adunat 3 omuleți și am rămas împreună până astăzi, apoi am tot crescut, azi suntem 8: Ada, Andra, Andreea, Alex, Feli, Gia, Glad și eu, iar de anul trecut s-au lipit de noi definitiv Daria, Melissa, Sînzi și Victor. Avem și un Core Team, alături de care am muncit primii 4 ani la greu: Ioana, Alex, Condrache și Sergiu. Ei sunt alături de Contrasens trup-și-suflet, doar că și-au luat un job între timp, în Universități de prestigiu de prin Europa… Mai sunt omuleți care au trecut pe la Contrasens, au pus umărul apoi și-au luat zborul și acum sunt fie pe poziții cheie în cultură, fie au ei propriile ONG-uri, fie nu au nimic, căci nu s-au regăsit în programe și proiecte culturale.

Și mai este desigur Miha, Mihaela Tilincă, alături de care am dat sens pe contrasens.

Contrasens este un spațiu deschis unde se crează oportunități pentru lucrătorii culturali, te susținem și dacă ești expert, și dacă ești la debut. Ce misiune avem? Educația 360 de grade și accesul la cultură of/by/for all.

Ce înseamnă să fii președinta unei organizații de arte vizuale ți cultură în Romania în 2024, să scrii și sa implementezi proiecte, să faci curatoriat, educație și mediere culturală?

Înseamnă să nu faci nimic altceva, este full-time job. Un an arăta cam așa: ianuarie-februarie pregătești aplicațiile pentru anul în curs, martie-mai e perioada în care depui cereri de finanțare, mai-octombrie lucrezi pe proiecte, noiembrie-decembrie le raportezi apoi o iei de la capăt și între timp mai lucrezi și pe proiectele multianuale. Singurul finanțator din România care are date fixe de lansare apeluri este AFCN. Ar fi grozav dacă toți finanțatorii ar avea un calendar cât-de-cât predictibil, fiindcă am putea să ne planificăm lucrul mult mai optim.

Editura Constrasens a publicat începând cu 2015 o serie de cărți și cataloage utile atât celor care fac cercetare în artă și filozofia artei, cât și unui public avizat consumator de artă, litere și filosofie. Cum se dezvoltă în viitor această colecție și ce se află la baza deciziilor editoriale?

Să scoți carte de artă e migălos și producția este foarte costisitoare. Fără sprijin financiar o editură cu greu poate să-și asume un astfel de proiect. De aceea nu putem edita decât o carte cam la doi ani. Sperăm ca anul acesta să ieșim din tipar cu cartea Lilianei Mercioiu Popa și de la anul să începem lucrul pe cartea lui Sorin Vreme. Ediția critică, colecția Novus, merge mai departe cu 3-4 titluri pe an. Anul acesta ieșim cu cu Bruno Latour, ultimele trei titluri Unde mă aflu? Lecțiile pandemiei pentru pământeni – Unde să aterizăm? Cum să ne orientăm în politică – Memorandum privind noua clasă ecologică și Byung Chul Han, alte două titluri noi alăturate celor traduse deja, Infocrația – Societatea Burnout. La anul vrem să reedităm Baptiste Morizot și Estelle Zhong Mengual – Estetica Întâlnirii. Enigma artei contemporane, Byung-Chul Han Societatea Paliativă. Durerea azi  și Topologia violenței, care sunt pe stoc zero. Colecția Novus pune laolaltă nume deja consacrate din spațiul teoriei, cu precădere al teoriei artei și al esteticii, teoriei filosofiei artei, și își propune să aducă în spațiul cultural românesc autori occidentali care nu au fost traduși în prealabil, care au debutat sau au publicat texte nu mai vechi de 5 ani, dar a căror prezență este nu doar binevenită, ci necesară. Cultura română a stat și încă stă sub semnul unui decalaj temporal. Din diverse motive, mai mult sau mai puțin obiective, marile idei, care modelau culturile ce au servit ca reper României, au ajuns la noi cu o oarecare întârziere. Astăzi nu mai există nicio opreliște socio-politică și nici una tehnică pentru a fi în dialog cu acele idei efervescente și percutante care dictează agenda culturală în țări precum Franța, Germania, UK sau SUA. De aceea, colecția Novus face accesibil cititorilor din România gânditori care au publicat în ultimii ani, iar ideile lor trebuie cunoscute. Colecția Novus îmbrățișează ce e nou, dar nu pentru că, la fel ca futuriștii altădată, refuză valorile trecutului, ci pentru că mizează pe un dialog al ideilor, unul ancorat în actualitate. Și această colecție „este ajutată” să fie cât mai accesibilă publicului prin granturile oferite pentru traduceri de Institutul Francez și TRADUKI și finanțările AFCN pe proiecte editoriale, așa ajunge pe piață la prețuri subvenționate, de sub costul unui pachet de țigări. La anul am dori să traducem din norvegiană. Aș dori pentru moment să păstrez secret autorul. Avem la editură un consorțiu consultativ și un plan editorial de pe următorii doi-trei ani. Titlurile de obicei le cumpărăm la târgul de la Paris sau de la Frankfurt. Între timp am dezvoltat relații personale cu editurile și ne recomandă ei titluri, știind profilul editurii noastre. Dar la Paris și al Frankfurt tot mergem, este important dacă vrei să crești ca editură. Suntem preluați la difuzare de Cărturești, ceea ce e mană cerească fiindcă e foarte greu să te distribui singur.

Daca ar fi sa te autodefinești: cine este Dana Sarmeș?

Cred că knowledge curator mi se potrivește cel mai bine sau education curator. Dar cum o spun și în cursurile de formare pe care le țin, managerul cultural nu are o fișă a postului. Faci ce este nevoie, ajuți unde este nevoie, și dacă vrei să te urmeze echipa pui tu primul mâna. Nu sunt ambițioasă, dar sunt fermă. Nu sunt zeloasă, dar sunt metodică. Nu sunt grandomană, dar văd the Big picture. I think Big aș putea spune. Nu sunt leneșă, dar lucrez în ritmul meu, foarte important! Nu sunt intransigentă, dar nu fac rabat de la anumite standarde. Aceste valori le transmit și echipei mele. Și tuturor celor pe care i-am format de-a lungul timpului.

Cum s-a transformat scena de artă contemporană și ce ai observat în această dinamică din Timișoara de-a lungul carierei tale?

Mai în glumă mai în serios noi la Timișoara am avut noroc, fiindcă doi dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari au investit în artă, nu în fotbal. Și au ridicat din start ștacheta. Când ai o Bienală de Artă și o Kunsthalle nu poți să fi mai prejos de proiectele setate de ei. Un rol decisiv o au și spațiile mici, de tip artist-run care s-au deschis în ultimii ani și care au proiecte excelente. Și foarte important, titlul de Capitală Europeană a Culturii deținut de Timișoara în 2023 a dat un boost grozav deschiderii de noi spații pentru artă, cele din portofoliul Primăriei, acum gestionate de Centrul de Proiecte, cele ale Consiliului Județean și câteva private, Metaspațiu de exemplu. Scena de artă are dinamică atunci când sunt spații de artă. Administrațiile locale trebuie să lupte cot-la-cot cu artiștii pentru menținerea acestor spații de artă deschise. România nu prea mai are mare lucru la export în afară de inteligență, sport și cultură. Mi-aș dori ca politicienii să înțeleagă asta și să dezvolte România în această direcție.

Contrasens a format oameni și o face în continuare. Care sunt valorile și principiile care stau la baza acestei responsabilități?

Da, Contrasens este o organizație care promovează arta și cultura într-un mod reflexiv și responsabil, contribuind la formarea și dezvoltarea comunității. Calitatea și relevanța activităților culturale nu poate veni decât dacă ai profesioniști în domeniu. Miha și cu mine avem foarte multe de oferit și de transmis, iar cursurile noastre se încheie întotdeauna cu promisiunea unui mentorat pe viață. De care ne și ținem, în ritmul nostru. Ca să ne întoarcem la cea de-a doua întrebare, pe lângă proiectele noastre, în perioada de depunere le citim și dăm feedback și pe ale ex-rezidenților noștri. Contrasens poate fi o trambulină, a și fost pentru mulți dintre lucrătorii culturali trecuți prin mâinile noastre, trebuie doar să vrei. Acum ne concentrăm mai mult pe educarea publicului, și nu există proiect la Contrasens fără această componentă, fie că e film, literatură sau artă, medierea culturală este inclusă în program.

Cred că spiritul critic și cel autocritic sunt foarte importante. Ce nu funcționează în mediul cultural, în cel al artelor vizuale și de ce? Ce și cum poate fi îmbunătățit?

Lipsa spațiilor și a finanțărilor. Da sunt, dar ar mai fi loc. Fiecare primărie de la cel mai mic oraș până la București ar trebui ca măcar o treime din spațiile pe care le administrează să le direcționeze spre cultură, cu o chirie mai modică și cu contracte pe minimum 10 ani, ca să poți dezvolta ceva și să poți recupera o eventuală investiție.

Curricula școlară este foarte încărcată și lasă puțin loc educației culturale (educație plastică, muzică, film), care din punctul meu de vedere pe lângă scris și citit ar trebui să fie primordiale în primară și gimnaziu.

Publicul nu trebuie ignorat, și trebuie ca unii operatori culturali să iasă din bula lor de elitism și să se deschidă spre public. Dezvoltarea de noi audiențe, creșterea și formarea publicului ar trebui să fie prioritatea numărul unu.

Ce te face să continui munca aceasta complexă care presupune de multe ori birocrație stufoasă și resurse economice extrem de limitate? Ce te face să nu renunți?

Am în jurul meu o armată de tineri sub 35 de ani. Energia lor, speranța lor, convingerea lor și calitatea lor umană mă fac să mă trezesc în fiecare dimineață și să pun umărul. Și faptul că am promis mentorat pe viață. Ori eu când promit ceva nu sunt vorbe în vânt! Și faptul că îmi place ce fac, chiar dacă a început să scârțâie căruța pe ici pe colo și nu mai am șvungul de acum 10 ani.

Care sunt proiectele aflate în lucru? Ce îți propui în viitorul apropiat?

Aș prefera să nu vorbesc deocamdată. Din superstiție. Nu-mi place să vorbesc despre proiecte care sunt în evaluare.

Taifas Film Festival a obținut finanțarea multianuală, și continuă până în 2027.

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.