Dacă îți puteai permite să poposești la o cafea în mijlocul woonerf-ului din Messeplatz Basel (un spațiu deschis din Piața expoziției, unde traiectoriile automobilelor și mijloacelor de transport în comun se intersectează discret, lăsând prioritate vieții pietonale) observai imediat că ediția de anul acesta a Art Basel este una atipică, sub imperiul condițiilor socio-economice și culturale generate de pandemie.

După nu mai puțin de trei amânări din iunie anul trecut până acum, a 51-a ediție a celui mai prestigios târg de artă de pe mapamond a fost, în sfârșit, primul eveniment artistic internațional de anvergură ținut în format fizic de la momentul martie 2020 încoace. Pe lângă cele 272 de standuri ale galeriilor selecționate de la Art Basel, în același perimetru au avut loc concomitent Liste Art Fair, târgul-satelit care regrupează galeriile emergente și artiștii tineri ai lumii, dar și Miami Design Fair, unul dintre cele mai importante târguri de design, unde obiectele de mobilier sunt la nivelul la care pot fi considerate obiecte de artă în sine.

Prima schimbare vizibilă în desfășurarea Art Basel de anul acesta a venit din partea organizatorilor, care s-au străduit să dea un sentiment de siguranță în vremuri incerte. Astfel, pe lângă controale sanitare riguroase pentru a satisface exigențele statului elvețian, organizatorii au pus la punct un ,,fond de solidaritate”, prin intermediul căruia galeriile care nu reușesc atât de bine în vânzări pe durata târgului să poată beneficia de o reducere de 10% la taxă. Toate galeriile sunt eligibile, însă cele cu succes comercial sunt încurajate să renunțe la această prerogativă în folosul celor mai puțin avantajate; de altfel, numeroase galerii de renume au anunțat încă de la bun început că nu se vor folosi de această înlesnire. În plus, s-a putut observa o deplasare semnificativă în strategia de comunicare, organizatorii făcând trecerea de la un ton autoritar și distant la unul mai familiar și încurajator, după cum declară Marc Spiegler, directorul târgului.

Cea mai vizibilă diferență a fost, însă, absența vizitatorilor americani (Departamentul de Stat recomandând cu tărie evitarea deplasărilor pe continent) și a celor asiatici, în special din China. Deși ar fi fost, poate, de așteptat ca la primul târg fizic după atâta vreme să fie o efervescență de marfă nouă, această incertitudine a condus la un efect contrar: majoritatea standurilor au afișat fie lucrări nu atât de valoroase, nevrând să riște rușinea de a se întoarce cu marfa nevândută, fie au încercat să meargă la sigur, cu piese renumite și comerciale, motiv pentru care oriunde ai fi întors capul nu erai la prea mare depărtare de un Warhol, Magritte sau Cattelan – de altfel, se aude că cel mai bine cotată lucrare din târg ar fi Hardware Store, un diptic galben-azur al lui Basquiat din 1983, pentru prima dată pe piață, listat la 40 de milioane de dolari. În revers, alte galerii s-au folosit de situație pentru a întări legăturile cu piața europeană: dacă vreun colecționar american sau asiatic vrea să rezerve o lucrare, îi transmitem să vină la târg. Prioritizăm instituțiile și colecțiile private europene, spune Friedrich Petzel, directorul galeriei newyorkeze omonime. Totuși, ediția nu a fost lipsită de un suflu nou, după cum demonstrează prezența inedită la târg a NFT-urilor, aduse cu precădere de galeria Nagel Draxler din Cologne. Aparent, se și vând bine, în ciuda numeroaselor priviri confuze sau dezaprobatoare.

Altfel stau lucrurile la Unlimited, sectorul unde galeriile expun doar o lucrare de referință, oversized, într-o hală separată și care se constituie într-o expoziție de sine stătătoare. Deși neavând un concept unitar care să regrupeze zecile de lucrări monumentale, Unlimited reprezintă barometrul artei prezentului, vârful de lance al noilor tendințe artistice la nivel mondial. Aici, te poți pierde în labirintul de lucrări atât la propriu, cât și la figurat. Ca toată ediția de anul acesta, influența situației actuale și-a făcut simțită prezența, în special la nivelul temelor: majoritatea lucrărilor sunt adevărate statement-uri, care adresează subiecte precum alienarea, izolarea, migrația, conflictul, identitatea personală sau cea națională, precum și nelipsita degradare climatică. Pe lângă lucrările ,,nepieritoare”, în special de pictură sau sculptură, eventual figurativă, Unlimited găzduiește lucrări sofisticate de instalație, care necesită camere separate în interiorul halei, de multe ori de mărimea unui apartament, și care presupun mijloace tehnice complexe și amenajări curatoriale eminente. Voi lăsa mai jos o scurtă listă a unor lucrări pe care le-am remarcat în mod deosebit.

Tot la capitolul noutăți, merită aruncată o privire aparte la Liste, locul unde new entries-urile sunt la ele acasă, la propriu. Fondat în ’90, deși din punct de vedere administrativ este un târg separat de Art Basel, Liste este locul care reunește 81 de galerii din toată lumea și este, practic, pista de lansare pentru A.B., atât în ceea ce privește galeriile, cât și artiștii (care trebuie să aibă sub 40 de ani). Dacă la Basel, lucrările pornesc de la sute de mii și milioane, la Liste, prețurile sunt între câteva sute de euro și zeci de mii. De altfel, un jurnalist local a făcut un experiment pentru a vedea dacă găsește ceva de cumpărat cu 100 de euro. Și i-a reușit, chiar de la o galerie bucureșteană, Sandwich. La Liste au mai participat galeriile bucureștene Suprainfinit și Ivan, iar de la Cluj, Sabot. Tot de la Cluj, însă cu un stand la Art Basel, a fost prezentă Plan B.

Daria Dumitrescu / Galeria Sabot

Deși mai modest ca A.B., la Liste poți vedea realmente arta proaspătă, care încă nu a trecut prin filtrele instituționale și care, astfel, cartografiază mult mai bine direcțiile de viitor decât operele desăvârșite de la Unlimited. Și aici, pe lângă război, celebritate și stat polițienesc, subiecte pe care le-am putut vedea la galerii cunoscute, temele sunt tot unele ultra-actuale. De pildă, Sabot arată o serie de lucrări făcute anul acesta de artista Camilia Filipov, în timpul izolării rurale, realizate exclusiv din materie organică (pânze pictate prin presarea unor plante sau sculpturi din petale și frunze și care sunt efemere, lucrarea constând, de fapt, în instrucțiunile de replicare DIY). La fel, Sandwich prezintă lucrările ironice și anti-capitalist-satirice ale franțuzoaicei Anaïs Touchot la adresa culturii wellness și a noilor spiritualități, reinterpretate în cheie animală.

Daniela Pălimariu / Sandwich

O diferență față de anii precedenți este mutarea Liste din sediul tradițional al berăriei dezafectate Wartek într-una dintre clădirile de la Messe Basel, vecină cu A.B. Anul acesta, spațiul este o hală în care booth-urile sunt dispuse pe circumferința interioară și exterioară a unui cerc, în centrul căruia se află lucrări oversized provenind de la diversele galerii – un fel de Unlimited în miniatură. Schimbarea sediului a stârnit reacții alternative: Eu nu sunt încântată de mutarea în clădirea Art Basel, cred că spiritul s-a pierdut cumva. Probabil că e mai ușor pentru colecționari să nu rateze galerii dacă sunt într-un cerc, dar ideea comunitară de galerii la început de drum, fiecare cu specificul ei intim, nu mai e – plus foarte mult zgomot de fond. Sper să se revină la clădirea de dinainte, explică Daria Dumitrescu de la Sabot, în timp ce Daniela Pălimariu, de la Sandwich, spune că aduce cu siguranță mai multă vizibilitate, și mai ales un număr mai ridicat de vizitatori, pe seama proximității cu Art Basel, și într-adevăr, erau numeroși expozanți cu badge-uri de A.B. în hala de la Liste. În ciuda faptului că și aici s-a resimțit absența americanilor și a asiaticilor, frenezia era cumva mai mare decât la Art Basel. Am fost și la târguri mai mari, dar aici este cu siguranță foarte animat, sunt foarte mulți colecționari din Europa, foarte multe contacte, foarte mult interes, relatează Suzana și Cristina Vasilescu de la Suprainfinit. Cu toate acestea, vânzările nu par să fi mers la fel de bine la Liste ca în anii precedenți, probabil în contul crizei economice pricinuite de criza Covid-19.

Suzana & Cristina Vasilescu / Suprainfinit

Dincolo de arta modernă, contemporană și ultra-contemporană care te înconjoară la tot pasul, poate cel mai interesant este de privit Baselul în perioada târgurilor dintr-o perspectivă umană, antropologică: pe lângă spiritul orașului, unde târgul este subiectul de pe buzele tuturor și este un veritabil pol, e foarte interesantă de remarcat distribuția pe ,,triburi” a participanților la târg: artiștii degajați care își văd de treabă, în timp ce lucrările sunt vândute de galeriștii care schimbă contacte și informații la foc continuu, contrastează cu art advisor-ii la costume aproape corporate, impecabile, care dau târcoale standurilor punând ochii pe câte ceva. La finalul zilei, după toată această agitație, își fac apariția colecționarii, în ținute casual dar foarte stilate, cu un aer cordial și distins deopotrivă. În fond, ei sunt privilegiații târgului. Și printre toți, iubitorii de artă de pretutindeni care vin să se bucure de lucrările state of the art din cartierul general al artei mondiale.

Lucrări pe care le-am remarcat la Unlimited Art Basel:

1. Pluriverse Assembly – OLAFUR ELIASSON, 2021 | neugerriemschneider, Tanya Bonakdar Gallery – O retro-proiecție spectaculoasă de lumini care se întrepătrund și dau naștere unor forme statice și dinamice lirice, realizate printr-o instalație ultra-rudimentară de lentile, oglinzi și filtre optice.

2. Die Mimik der Tethys – JULIUS VON BISMARCK, 2018-2020 | Sies + Höke, alexander levy – O geamandură în mărime naturală (cca. 1.5m diametru x 3m h) care domină hala de la Unlimited, fiind suspendată de un sistem de scripeți și contragreutăți ce îi conferă o mișcare hipnotică, replicată după înregistrarea mișcărilor unei geamanduri reale folosindu-se de un accelerometru cu transmisie prin satelit.

3. Prado, Red – JAMES TURRELL, 1968 | Almine Rech – O lucrare istorică, ce explorează relația dintre lumina naturală și cea artificială și dintre spațiul interior și exterior – un dreptunghi roșu luminescent cu margini difuze, plasat pe peretele de fundal al unei camere în deplin întuneric, care aneantizează percepția asupra spațialității și echilibrului, cu un efect kinestezic profund.

4. The Nautilus Room – HÉLÈNE DELPRAT, 2021 | Galerie Christophe Gaillard – O dioramă-triptic luminoasă formată din creaturi halucinante și tanatice, cu referință la romanul lui Jules Verne, într-o cameră obscură în care o sculptură a căpitanului în mărime naturală se rotește în jurul axei pe un scaun.

5. Giving Up The Shadows On My Face – LUCY MCKENZIE, 2019-2020 | Cabinet – Replica unui mural sovietic din Biblioteca Rusă de Stat din Moscova, care răzbate ca cenzurată din spatele unui perete de rigips sfâșiat.

6. data-verse 3 – RYOJI IKEDA, 2021 | Almine Rech – Un periplu cosmic de date digitale de la micro- la macro-, ce bombardează un ecran imens cu mare rapiditate și care emit un sunet strident și tulburător.

7. blech_betty – ALBERT OEHLEN, 2017 | Gagosian – O serie de picturi expresionist-abstracte care sugerează o pădure, pe planșe de aluminiu, în spatele fiecăreia dintre ele aflându-se un amplificator ce face să vibreze planșele și stârnește un sunet de freamăt metalic, generând o experiență perceptiv-imersivă.