Pe 11 decembrie 2024, la Cărturești Carusel a avut loc vernisajul expoziției „Monumente cu coadă”, semnată de Iulian Cristea, care a adus împreună o selecție semnificativă de sculpturi și schițe ale artistului, atât în serii, cât și de sine stătătoare.

La cel de-al doilea etaj al librăriei, arhitectura albă, ondulată și sutele de cărți din rafturi se împletesc cu „cozile” monumentelor lui Cristea, într-o liniaritate care, din când în când, este spartă prin volumetrii și culori îndrăznețe (și când spun spartă, mă refer la acest termen per se: sculptura „Drunk thing” ia forma unui soi de cefalopodă, galbenă și fluidă, care sparge în strânsoarea sa un pahar de vin). Vezi la acest etaj abstractul împletit cu figurativul: schițe pentru monumente, sculpturi care încă se mulează în căutarea formei, extensii „crescute” în căutarea unei stabilități sau prelungiri organice.

Titlul expoziției, „Monumente cu coadă”, poate părea ambiguu la prima vedere, făcându-te să cauți în fiecare lucrare un detaliu care este mai mult sau mai puțin evident. Totuși, aceste „cozi” sunt extensii are figurilor sculpturale imaginate de Iulian Cristea care iau, câteodată, forme ușor de descifrat – spre exemplu, lucrarea „Schiță pentru monument cu coadă” prezintă un paralelipiped pe care stă înfășurată o coadă de origine animalică. Într-un alt caz complet diferit, al lucrării „The devourer”, elementele par suspendate într-un echilibru fragil, punctele de stabilitate fiind bara de fier și coada prelungită a figurii texturate, cu deschiderea asemănătoare unei pâlnii. Totuși, „coada” nu apare în toate lucrările (după cum mi-a confirmat și Iulian Cristea într-o discuție privind evenimentul în ansamblu), astfel că o identificare a acesteia în fiecare schiță sau monument din expoziție ar fi posibilă doar dacă privitorul își extinde orizontul perceptiv și abstract suficient cât să o capteze, creând noi extensii ale planurilor artistului. Aceste extensii devin peisaje ale unor „lucrări cu solitudinea plină de personalitate comică, romantică, sigură, curioasă a monumentelor” (citat de Alex Radu).

În realizarea lucrărilor sale, Iulian Cristea urmează un parcurs interdisciplinar („Mă ghidez după un principiu al deschiderii totale, alegând să lucrez cu tot ce îmi oferă lumea, fără a mă limita la o singură direcție”) și își bazează parcursul creativ pe o experiență multisenzorială: „Nu vreau o singură sursă de inspirație, ci pe toate: cuvinte, imagini, idei, experiențe, amintiri care se amestecă la intersecția trecutului, prezentului și viitorului prin abstracțiuni imaginare, remixuri figurative ale trecutului sau forme interstelare. Acestea sunt sursele mele de inspirație, iar ele nu sunt niciodată izolate. Mă ghidez după un principiu al deschiderii totale, alegând să lucrez cu tot ce îmi oferă lumea, fără a mă limita la o singură direcție”. În lucrările lui Cristea se resimte o navigare firească între simțuri, senzații și imagini care se formează spontan într-unul dintre spațiile inconștiente ale minții. Creațiile sale sunt abstracte, cu o urmă subtilă de figurativ, corpuri ce par unitare în aparență, dar sunt, totuși „simboluri ale unor idei în continuă transformare”. Contradicția este mereu prezentă în opera lui Cristea, fiind amplificată de alăturările frecvente dintre tangibil și intangibil, întreg și nedefinit, stabil și fragil. În același timp, datorită oscilațiilor frecvente între material și imaterial, modul artistului de a lucra amintește de un automatism controlat, figura ascunsă în inconștient fiind relevată în mod conștient prin actul creativ.

În discuțiile pe care le-am purtat cu Iulian Cristea post eveniment, i-am precizat că o bună parte din lucrările sale îmi amintesc de creația lui Tony Cragg, iar ca o întâmpinare adusă comentariului meu, aceasta mi-a confirmat că sculptorul britanic îl inspiră deja de ceva vreme. Sculpturile ambilor artiști au o materialitate specifică (plastic, rășină, fibră de carbon sau fier), care prin modelaj poate duce cu gândul înspre organic, în unele cazuri. Seria de lucrări a lui Cragg, „Rational Beings”, îmi amintește în mod special de practica lui Iulian Cristea, întrucât sugerează aceeași explorare continuă a formei, care variază de la structuri fluide la forme geometrice precise. În această serie, Cragg examinează relația dintre două moduri aparent diferite de a descrie estetic lumea: pe de o parte, construcțiile formale raționale, bazate pe principii matematice, și pe de altă parte, formele organice complexe care ne provoacă un răspuns emoțional. Totuși, am observat această abordare și în câteva din lucrările expuse în cadrul expoziției „Monumente cu coadă”, spre exemplul în cazul uneia dintre sculpturi – intitulată „fără titlu” și de un portocaliu intens – Iulian pornește de la o structură geometrică bine delimitată, urmând ca prin suprapuneri în primă instanță neplanificate, să creeze un ansamblu care pare fragil, dinamic, dar este stabil și inert și stârnește simțul tactil prin mobilitatea pe care o are doar în aparență.

Lucrările din cadrul „Monumente cu coadă” iau forme diferite în funcție de ochiul care le privește. Ele sunt intenții vizuale, care stârnesc extensii ale imaginii propuse, în funcție de interpretarea fiecăruia. Curatorul expoziției, Alex Radu, le consideră „peisaje-intenții, intenții de peisaje, peisaje în mod intenționat in(suficient)definite, astfel încât să păstreze toate intențiile posibile. Peisaje imaginate între abstract și figurativ, între articulat și inarticulat, între imposibil și posibil, între vise, treziri și prezențe, între a fi și a nu fi (peisaje cu) sculpturi, monumente, idei, intenții, instanțe, instantanee, situații, forme/peisaje din sub/in/conștient.” Cozile prezente în cadrul unora dintre monumente sunt, de asemenea intenții, fie de prelungire a obiectului sculptural, fie de stabilizare sau de dinamizare a acestuia. Dispunerea lucrărilor în spațiul expozițional creează, astfel, un peisaj al intențiilor, atât ale artistului, cât și ale lucrărilor în sine. Intențiile pot și receptate sau nu de privitor, în funcție de deschiderea fiecăruia.

Iulian Cristea (n. 1991, Republica Moldova) a urmat Colegiul de artă „Alexandru Plămădeală” (2007-2011) din Chișinău și Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (2011-2015), tot din Chișinău. În 2015 s-a stabilit în România, unde a făcut un masterat în sculptură în cadrul Universității Naționale de Artă din București. A participat la numeroase expoziții, tabere și simpozioane de sculptură monumentală în Republica Moldova, România și Luxemburg. Lucrările sale, remarcate și premiate de specialiștii în domeniu, au fost expuse în spații instituționale și alternative din țară și din străinătate – București, Luxemburg, Chișinău, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și Bistrița. În prezent trăiește și lucrează la București.

„Monumente cu coadă” mai poate fi vizitată până pe 27 februarie, la cel de al doilea etaj al librăriei Cărturești Carusel (Str. Lipscani 55), urmând să aibă loc un finisaj alături de Iulian Cristea. Evenimentul este organizat de /SAC, cu sprijinul echipei Cărturești Carusel.