Radu Cioca /// Plein Air Drawings / Desene în Aer Liber

Radu Cioca /// Plein Air Drawings / Desene în Aer Liber – la marginea lumii

27 martie 2023

665

de Maria Orosan-Telea

„După o perioadă de limitări spațiale, proiectul propune un exercițiu de desen în aer liber, în mijlocul naturii, folosind lemn, crengi recuperate, reformate, manipulate organic în baza limitărilor impuse de traseele lor evolutive, pentru a contura pe fundalul cerului schițe ale unor idei sculpturale – o populare scenografica, figurativă, cerută de spațiile virane pustii. Prezențele sculpturale fixate în soclul verde, fac trimitere la machetele de arhitectură și propun un tip de artă monumentală de for public, tratată printr-un filtru natural, organic, destinată momentului actual și supusă perisabilității. Poziționate în vatra satului, sculpturile de tip arte povera aduc în prim plan bogăția naturalului și limita la care acesta se întâlnește cu matematica, într-un exercițiu de imitare a unor forme perfecte (arte povera naturalis). Caracterul ludic și accesibilitatea materialelor trădează gestul uman real.” Radu Cioca

Dacă mi-aș propune să cuprind într-un cuvânt proiectul Desene în Aer Liber realizat de artistul clujean Radu Cioca în perioada rezidenței din vara anului 2021 în satul Cecălaca din județul Mureș, m-aș opri la termenul “intersecție”. De fapt, proiectul produce multiple forme de întâlnire, nu doar o singură intersecție. Este, pe de o parte, un punct convergent pentru teorii solide și argumentări ideologice care străbat și consolidează gândirea despre artă și producție artistică din ultimii 60 de ani, despre relația artei cu natura și mediul social, despre echilibrul sănătos între arta menită să dăinuie și arta perisabilă și efemeră, despre eludarea sau chiar subminarea sistemului comercializării artei contemporane. Multe dintre aceste teorii s-au cristalizat în jurul practicilor artistice care tind spre restabilirea conexiunilor profunde cu natura și cu umanul, în detrimentul producției artistice destinate circuitului comercial. În catalogul expoziției Earth Art, una dintre primele mari expoziții care viza arta conectată cu natura, organizată în 1969 de White Museum of Art, Willoughby Sharp scria, încercând să definească noile forme de exprimare în relație cu status-quo-ul artistic al vremii, “Earthworks înseamnă emanciparea clară față de ideologii și coduri estetice doctrinare. […] Acest lucru cere schimbări radicale, inclusiv plata de taxe de către muzee pentru lucrările prezentate în expoziții, boicotarea galeriilor comerciale de către artiști, mai multă protecție legală împotriva exploatării operelor de artă și un control sporit de către artist asupra operei sale.”[1] Trei ani mai târziu, György Kepes vorbește în textul său Art and Ecological Consciousness despre o nouă sensibilitate artistică capabilă „să clarifice și să definească nevoia noastră a tuturor de uniune și intimitate cu mediul înconjurător. Astfel artistul a trecut de la un rol marginal la o poziție socială mai centrală.”[2] Aceste idei percum și numeroase poziții curatoriale ale finalului anilor ’60 au anticipat celebrul eseu Sculpture in the Expanded Field al teoreticienei Rosalind Krauss cu aproape un deceniu. Prin urmare, autoarea dezbate aici o situație de lungă durată pentru a reevalua ceea ce putea fi inclus la acel moment în spectrul termenului sculptură care, în opinia autoarei, ar fi trebuit să cuprindă inclusiv practicile artistice tentate de expandarea obiectului sculptural spre arhitectură și peisaj.[3]

Dacă acest punct nodal relevă variate cadre teoretice (insuficient prezentate mai sus), ideea de intersecție funcționează la fel de bine și la nivelul tendințelor practicii artistice, în esență conceptuale, a lui Cioca. Radu Cioca a fost mereu un artist versatil, care a oscilat cu ușurință între producerea de obiecte sculpturale din materiale diverse (lut, porțelan, beton, metal, lemn, cristal) de multe ori atipice pentru sculptura tradițională prin combinația sau tratarea lor; între desen, fotografie și video, instalații, intervenții spațiale imersive la limita arhitecturalului și artă participativă; toate fiind subordonate ideii ca punct de plecare si a unei libertăți formale asumate. Proiectul este mai degrabă un răspuns la un moment istoric legat de pandemie și criza valorilor contemporane (o evadare en plein air). Este o continuare firească a unor proiecte ample la care acesta lucrează, cum ar fi Defensive Nature, Imitating Perfect Shapes sau All the Suns.

Spațiul verde deschis și vast din centrul satului Cecălaca i-a oferit posibilitatea populării lui cu structuri sculpturale monumentale, instalaționiste, realizate în principal din materiale naturale. Zona verde este fosta curte a castelului nobiliar deținut de familia Kemeny, pe locul căruia, în 1960, s-a construit actualul cămin cultural al localității. Rezidența lui Radu Cioca la Cecălaca a debutat cu un atelier de sculptură desfășurat în spațiul căminului, dedicat copiilor din localitate, unde aceștia au învățat să materializeze schițele și ideile lor în mici sculpturi. Contextul a fost facilitat de Asociația Studio Cultural Cecălaca, înființată de artista Oana Fărcaș. În rezidențe similare au participat și alți artiști din scena clujeană contemporana, deschiși la experiment artistic în spațiul rural.

A două etapă a rezidenței a vizat colaborarea spontană cu sătenii pentru realizarea unor piese sculpturale monumentale din materiale naturale, modeste, ușor accesibile, extrase din arealul natural local. Este un tip de abordare care se situează la limita dintre intervenție în natură și artă vernaculară pseudo-arhitecturală, în care geometria și matematica joacă un rol important fără a suprima însă accidentalul imprimat formelor de modul lor organic de a se dezvolta în natură. În mod convențional, această formă de artă primește prea facil eticheta de Land Art. Termenii mai potriviți ar putea să fie Nature Art sau Environmental Art. Artistul însuși folosește pentru a-și defini practica, sintagma foarte specifică de Arte Povera Naturalis, care conferă nuanțări suplimentare asupra ceea ce a dorit să evidențieze de-a lungul procesului creativ.

Prin urmare, vectori importanți care au străbătut arta lui Radu Cioca în cei aproape 20 de ani de carieră se întâlnesc spectaculos în acest proiect dedicat unui spațiu public atipic pentru a găzdui artă contemporană. Parcul de sculpturi propune un gest monumental, inspirat în mare parte de matematica aflată în spatele arhitecturii, design-ului sau al programării computaționale, care modeleaza realitatea noastră, dar tratate printr-un filtru uman/natural. Estetica folosită este minimalist-reducționistă, într-un limbaj vizual bazat pe linii și intersecții ale liniilor, pe suprafețe transparente (plasă colorată) aplicate pe fundalul peisajului ca un caroiaj de hașuri delicate, un filtru uniform. Motiv pentru care, titlul Desene în Aer Liber apare și mai potrivit, realmente ilustrativ pentru ceea ce proiectul și-a propus a fi. Peisajul este discret modificat, intervențiile, fie ele și de mari dimensiuni, nu sunt nici invazive, nici concepute cu aspirația unei trăinicii îndelungate. Artistul își asumă perisabilitatea, potențiala reintegrare a materialului lemnos în circuitul naturii, inclusiv degradarea datorată prezenței umane. Compozițiile celor cinci piese sunt simple, plecând de la geometrii de bază, dar asocierile de materiale și accentele cromatice le potențează prezența în spațiu și le consolidează relația cu elementele vegetale preexistente și cu peisajul local. Un copac din latura estică devine ax pentru o structură conică din fire albastre care ancorează naturalul. Fâșiile trapezoidale din plasă portocalie fixate precum flancurile unui portal monumental, creează un seducător joc al suprapunerilor și transparențelor, un filtru ce dă iluzia mișcării, modificându-și gradual evanescența pe măsură ce glisezi prin fața lui. Experimentele artei optice specifice anilor 60, acele încercări de a crea iluzia mișcării unei imagini geometrice statice, sunt puse aici în slujba creării unei imagini contemplative copleșitoare, în fața căreia te oprești și respiri adânc înainte de a înainta prin deschiderea “portalului”.

Radu Cioca a fost interesat în conceperea pieselor de raportul constant dintre proporțiile corpului uman și elementele naturale structive. Prezența siluetei umane desenată prin linii spațiale constituite din crengi are rolul de a da scara lucrurilor, sau mai bine zis de a debusola scalarea lor. Ideea omului ca măsură a tuturor lucrurilor a guvernat arhitectura clasică și renascentistă. Leonardo da Vinci a reluat textul arhitectului roman Vitruvius pentru a desena omul armonios proporționat, omul ideal. Radu Cioca marchează poziția Omului ca și centru al Creației printr-o reprezentare intenționat supradimensionată a unui reper uman. Silueta construită de Cioca e în comuniune cu toate celelalte elemente ale ansamblului până într-atât încât se confundă cu ele. Pe de altă parte, ansamblul e gândit ca un conținător al privitorului, al omului. Cel care accesează lucrarea, face automat parte din ea. “Oamenii devin sculpturi în preajma instalațiilor mele“, spune Cioca. Devin sculpturi, aș completa, pentru că natura este potențial umanizantă, iar umanul, în sensul său biologic, își poate redobândi eternitatea doar în relație cu natura.

În sfârșit, al treilea nivel de înțelegerea a proiectului ca o “intersecție”, pe care îl evocam la începutul textului, este legat de modul în care arta poate deveni factor al schimbării mediului social și al spațiului public. Cecălaca e capăt de drum, un sat la limita dintre județele Mureș și Alba, dincolo de care nu prea mai ai unde să mergi. Un sat, aparent, fără șanse. Știu acest lucru pentru că este satul copilăriei mele. Artistul și-a pus problema responsabilității sale față de comunitate prin “raportarea la omul de rând, care are nevoie de artă, chiar dacă nu o conștientizează și care va oferi un răspuns pe măsura gestului artistic cu care interacționează.” În opinia sa, succesul rezidenței sale s-ar putea cuantifica inclusiv în numărul de intervenții similare pe care sătenii le-ar fi făcut în propriile curți, inspirați de lucrările sau de tehnica vernaculară a artistului, care demistifică gestul artistic și-l face accesibil și didactic pentru categorii sociale care astfel își poate manifesta cu curaj creativitatea și care îndeamnă la o înțelegere a libertății de exprimare în toate aspectele vieții.

Dezideratul consolidării comunității în jurul unei idei creative, cu fundamente profunde, și al creării unui loc care să lase amprente în memoria colectivă transpare și din rolul funcțional pe care artistul îl dă uneia dintre piese. Prin intercalarea a trei copaci, așezați orizontal, levitând aproape de sol, în forma unui triunghi echilateral, artistul creează un spațiu de dialog, o șezătoare în vatra satului, un loc de joacă pentru copii. Obiectul invită la interacțiune umană și facilitează contactul direct și ludic. Legat de acest aspect, artistul problematizează rolul artei astfel: “Dacă facem abstracție de orgoliu, de egoul artistic, de capitalism și piața de artă, de etalarea unor tehnici industriale de creație inaccesibile și reintegram omul (umanul și natura) în procesul artistic, poate ca o soluție vernaculară ar educa și genera o perspectivă nouă de înțelegere a rolului artei azi”.

Timpul va nivela forma acestor idei sculpturale în mod natural, reintegrând materia lor în circuitul naturii, nealterând prezența lor conceptuală în memoria colectivă. Experiența trăirii în proximitatea sculpturilor publice, observarea degradării unor structuri “perfecte”, ține de înțelegerea umanului. Procesul acesta neinvaziv (pe termen lung), oferă posibilitatea transmiterii unei idei artistice, care cere un gest monumental și care e dependentă de o materializare spațială raportată la spațiul public.

_____________________

[1] Willoughby Sharp, Notes Toward an Understanding of Earth Art, in catalogul expoziției „Earth Art”, Museum of Art, Office of University Publications, Cornell University, Ithaca, New York, 1970, p. 23.

[2]György Kepes, Art and Ecological Consciousness, în vol. The Arts and the Environment, New York, George Braziller Inc, 1972, p.10.

[3] Rosalind Krauss, Sculpture in an Expanded Field, în October, vol. 8, 1979, p.30.

[4] Sever Aron, Monografia satelor Cecălaca și Botez, ed. Ansid, Tg. Mureș, 2022, p.30.

Listă lucrări

Banca Echilaterală lemn, metal, H 0.7m / 7x7x7m

Equilateral Bench wood, metal, H 0.7m / 7x7x7m

Linii de Împământare lemn, sfoară, metal, H 2.5m / L 5m / l 2.5m, conul

Grounding Lines wood, ropes, metal, H 2.5m / L 5m / l 2.5m, the cone

Stea [Linii Aeriene] lemn, sfoară, metal, H 4.2m / L 5m / l 5m

Star [Aerial Lines] wood, ropes, metal, H 4.2m / L 5m / l 5m

Pod [Fracțiune de Secundă] lemn, sfoară, metal, plasă, H 4.5m / L 9.50m / l 1.7m

Bridge [Split Second] wood, ropes, metal, net, H 4.5m / L 9.50m / l 1.7m