• No products in the cart.
TOP

10 pavilioane naționale care ne-au plăcut și alte expoziții colaterale de neratat la Bienala de la Veneția

Propagarta a fost prezentă la deschiderea celei de-a 59 ediții ale Bienalei de Artă de la Veneția. După trei zile pline, în care am reușit să vedem toate expozițiile din Giardini și Arsenale, dar și câteva dintre expozițiile colaterale, am făcut o listă a celor mai interesante pavilioane naționale pe care merită să le vedeți anul acesta la Veneția.

ROMÂNIA

Trofeul câștigat de Adina Pintilie la Berlin, în 2018, pentru filmul Touch Me Not, i-a adus nu doar recunoașterea internațională, dar și participarea de anul acesta la Bienala de la Veneția. Pintilie a reluat tema filmului său într-o instalație video menită să-i determine pe vizitatorii pavilionului nostru să-și reconsidere relația cu propriul lor corp. Scenele intime proiectate pe ecrane supadimensionate nu te lasă să pleci din expoziție fără să reflectezi la titlul extrem de sugestiv al expoziției, You Are Another Me – A Cathedral of the Body, iar experiența VR din partea a doua a expoziției, găzduită de Galeria Nouă de la parterul sediului ICR din Veneția, are scopul de a completa experiența imersivă a vizitatorului în scenele filmate de Pintilie pentru instalația din Giardini.

DANEMARCA

Pavilionul Danemarcei a creat suficientă vâlvă printre primii săi vizitatori încât să ajungă pe lista celor mai interesante expoziții de la această ediție a Bienalei. Impactul vizual produs de spațiul transformat într-o grajd, în care au fost abandonate cadavrele unui cuplu de minotauri, este fără îndoială unul extrem de puternic. Mai cu seamă cu cât cele două corpuri în mărime naturală, par a fi opera unor taxidermiști/scenografi geniali. Ce reproșează criticii acestei expoziții este că imaginea șocantă a celor două corpuri abandonate din pavilionul Danemarcei nu este susținută de un concept artistic la fel de bine articulat și dacă expoziția are o idee în spate, curatorii au eșuat în încercarea de a o livra publicului.

POLONIA

Artista Małgorzta Mirga-Tas a tapetat pavilionul Poloniei cu scene din viața și istoria populației rome din ultimii 150 de ani. Țesăturile multicolore, cusute de mână, care îmbracă întreaga încăpere de sus până jos, au transformat pavilionul într-un templu dedicat acestei minorități absente din orice reprezentare istorică a civilizației vest europene. Acesta este probabil și motivul pentru care sursa de inspirație a tapiseriei este o celebră frescă renascentistă, veche de 500 de ani, din Palazzo Schifanoia, Ferrara.

CHILE

Experiența imersivă din pavilionul chilean, aflată la intersecția dintre artă și știință, este menită să atragă atenția asupra turbăriilor din Tierra del Fuego, aflate pe cale de dispariție, și care pot reprezenta un ajutor prețios în reducerea impactului climatic asupra planetei noastre. O echipă multidisciplinară a replicat vizual, sonor și olfactiv intestinele unei turbării într-o instalație impresionantă menită să explice aportul acestui mediu la reducerea CO2 din atmosferă.

ITALIA

Instalația impresionantă a artistului Gian Maria Tosatti care se întinde pe 6500 de metri pătrați a atras cozi lungi de curioși în Arsenale pe toată durata preview-ului și în primul weekend al Bienalei. Metafora decăderii industriei italiene din secolul 20 este excelent pusă în scenă de curatorul Eugenio Viola. Vizitatorii pot admira mașini vechi, industriale, care parcă îi așteaptă și acum pe muncitori să revină, într-o atmosferă postapocaliptică. Dramatismul este orchestrat atent printr-o schemă de lumini extrem de inteligent construită și o liniște mormântală.

COREA

Pavilionul corean poate primi o mențiune specială pentru cea mai ștințifico-fantastică expoziție de la această Bienală. Artistul Yunchul Kim a creat niște mașinării demne de bugetul unui blockbuster hollywoodian. Execuția sculpturilor kinetice ale lui Kim este impresionantă, iar mișcările și sunetele pe care le produc sunt menite să ilustreze un portal pentru contemplarea universului și al existenței. Creaturile acestea mecanice par să comunice între ele într-un mod greu de înțeles pentru vizitatorul obișnuit, lucru care contribuie la dimensiunea mistică pe care curatorii au vrut să o dea expoziției.

BELGIA

Francis Alys este un artist multidisciplinar care a expus în mai toate marile muzee de artă contemporană din lume în ultimele decenii. Spațiul expozițional al pavilionului a fost împărțit în două. În camera principală vizitatorul poate urmări o serie de filme despre copii din întreaga lume care se joacă, filme care au fost realizate în ultimii 20 de ani în Afghanistan, Belgia, Canada, Congo, Hong Kong, Mexico și Elveția. Joaca copiilor este doar tema comună al filmelor, însă imaginile sunt menite să atragă atenția asupra problemelor reale ale omenirii contemporane într-un mod care nu te poate lăsa indiferent. În anexele pavilionului sunt expuse picturi de mici dimensiuni care ilustrează aceleași teme surprinse și în filme: încălzirea globală, războiul sau inegalitatea.

FRANȚA

Zineb Sedira a pus în scenă o expoziție imersivă menită să reconstituie atmosfera filmelor algeriene de după Al Doilea Război, care surprind încercările cinematografiei de a construi o identitate culturală independentă de reprezentările colonialiste. Sedira este prima artisă algeriană care reprezintă Franța la Bienala de la Veneția, iar expoziția ei vrea să te convingă că viața noastră poate fi o înlănțuire de scene de film suprarealist sau de vise, de unde și titlul expoziției, Dreams have no titles. 

SUA

Simone Leigh a luat Leul de Aur pentru cea ma bună artistă dintr-un pavilion național. Sculpturile ei elegante de dimensiuni impresionante sunt excelent puse în valoare de curatorii pavilionului, într-o expoziție de sculptură clasică, menită să omagieze o artistă consacrată a cărei lucrări se află în cele mai importante colecții de artă contemporană din Statele Unite. Deloc întâmplător o sculptură supradimensionată a artistei americane comisionată pentru High Line New York deschide și expoziția centrală a Bienalei de la Arsenale.

MAREA BRITANIE

Sonia Boyce este cea de a doua câștigătoare a Leului de Aur la această ediție. Boyce și Leigh sunt primele artiste de culoare care reprezintă pavilioanele țărilor lor din lunga istorie a Bienalei. Sunt, de asemenea, primele artiste de culoare care au câștigat acest trofeu. Boyce a realizat pentru pavilionul Marii Britanii o instalație multimedia dedicată unor cântărețe de culoare filmate în timpul unor sesiuni de înregistrare de la Abbey Road, în timp ce fac exerciții de voce și respirație. Filmele sunt extrem de bine integrate scenografic în pavilion, oferind vizitatorului o experiență memorabilă.

BONUS: Alte expoziții colaterale pe care nu vrei să le ratezi în Veneția anul acesta

1. Solo show Bruce Nauman la Punta del Dogana până pe 27 noembrie – o serie de instalații video la care Nauman a lucrat în ultimii ani, dar și performance-uri și instalații mai vechi menite să-i pună opera recentă în context.

2. Anish Kapoor la Galleria dell’Accademia până pe 9 octombrie – o expoziție care adună cele mai importante lucrări și momente din cariera artistului pasionat de zona indefinită dintre material și imaterial, prezență și absență, dar și câteva lucrări care nu au mai fost prezentate publicului.

3. Anselm Kiefer la Palazzo Ducale până pe 29 noembrie – o instalație gândită special de Kiefer petru una dintre sălile impunătoare de la Palatul Dogilor, care a fost acoperită de sus pînă jos de picturile lui.

4. Marlene Dumas la Palazzo Grassi până pe 8 ianuarie 2023 – o retrospectivă cu peste o sută de lucrări pictate de Dumas din 1984 până astăzi, cu lucrări recente, care nu au mai fost expuse până acum.

5. Georg Baselitz la Palazzo Grimani până pe 27 noembrie – 12 lucrări în premieră aflate în dialog cu arhitectura secolului al 18-lea din Sala del Portego.

6. Joseph Beuys la Palazzo Cini până pe 21 noembrie – unul dintre cei mai emblematici artiști ai secolului 20 prezentat într-o expoziție retrospectivă cu peste 40 de lucrări organizate în două teme: corpul uman și rolul simbolic al animalelor în arta lui Beuys.

7. La Negozio Olivetti se află pînă pe 27 noiembrie expoziția lui Lucio Fontana și Antony Gormley, doi maeștrii ai sculpturii contemporane. Dacă nu ați văzut pînă acum fostul magazin de mașini de scris Olivetti din Piazza San Marco, nu ratați această bijuterie arhitectonică semnată de Carlo Scarpa, care rimează perfect cu lucrările celor doi artiști.

8. Recent renovatul palat al Procuratie Vecchie găzduiește pînă pe 21 septembrie o retrospecivă Louise Nevelson, care marchează 60 de ani de la ediția Bienalei în care artista a realizat pentru pavilionul Statelor Unite o expoziție istorică.

Post a Comment

X