La mai bine de un secol de la moartea lui Amedeo Modigliani (1884-1920), prin expoziția „Modigliani Up Close” (16 octombrie-29 ianuarie 2023), o comisie formată din istorici de artă și experți în conservare convocată de Fundația Barnes din Philadelphia își propune să dezvăluie aspecte ascunse ale tehnicilor artistului, care au fost descoperite cu ajutorul noilor tehnologii de cercetare.

Proiectul se bazează pe un studiu mai mic desfășurat inițial în 2017-2018, când 12 muzee au examinat lucrările pe care le-au împrumutat expoziției Modigliani de la Tate Modern, curatoriată de Ireson și Fraquelli. De asemenea, include observații dintr-un studiu din 2018-2021 al tuturor picturilor și sculpturilor din colecțiile publice franceze. În ciuda faptului că nu a împrumutat lucrări, Fundația Barnes s-a alăturat cercetării Tate de la distanță.

Modigliani refolosea frecvent pânzele. O analiză cu raze X a dezvălui până la 6 straturi de vopsea dedesubtul unei lucrări

Modigliani nu a lăsat în urmă nicio scriere care să descrie procesul său de creație. „Există multe presupuneri și povești, dar, de fapt, când începi să te uiți propriu-zis la lucrări, acestea devin provocări”, a declarat Ireson. „Modigliani a pictat doar patru peisaje. S-a specializat în portrete, dar într-un fel este și mai fascinant să vezi cum evoluează cu acest subiect”, a precizat unul dintre cercetători, care arată că, de fapt, figurile alungite ale artistului nu au rămas la fel în creația sa.

Expoziția se deschide cu lucrările create de Modigliani după prima sosire la Paris, timp în care a folosit adesea pânze vechi. O nouă analiză cu raze X a scos la iveală trei schițe necunoscute anterior sub lucrarea față-verso „Nud cu pălărie” (1908) de la Muzeul Hecht al Universității din Haifa. De asemenea, conservatorii francezi au descoperit șase picturi sub lucrarea „Antonia” (în jurul anului 1915), ceea ce a condus la teoria potrivit căreia constrângerile din timpul războiului l-au forțat pe artist să refolosească pânzele.

„Probabil, în anumite privințe, proiectul nostru ridică mai multe întrebări decât să ofere răspunsuri”, admite Ireson.